-- URAREA ZILEI ...--

                         -- Îți spunem, Ioane, o mie de ani! --

 Ioane, Ioane, ai fost blestemat, 
Cu dragoste sacră să fii înzestrat, 
Să nu poți niciunde să ai stâmpărare 
 Ca-n țarina sfântă, scăldată de Soare, 

 Acolo, pe brazda durerilor noastre, 
În glasul cel dulce al zării albastre, 
Acolo te ține blestemul și dorul, 
Să nu-ți lași pământul, să nu lași ogorul, 

 Să nu lași, Ioane, nici plugul, nici grapa, 
 La tine veni-vor aceia cu mapa, 
Să-ți ceară iertare cu lacrimi de sânge, 
Că-ntreaga lor lume în haos se frânge, 

 Și-i strigă de-acasă tăcerea, Ioane, 
 Din glia străbună cu sfinte ciolane, 
Îi strigă odorul și-un glas strămoșesc 
Să nu lași, Ioane, pământ românesc! 

Și-n slovă grăită din harul durerii, 
Înscrisuri străbune la poarta plăcerii, 
Îți spunem, Ioane, să ai fericirea, 
O mie de ani să-ți cânte iubirea, 

Căci tu ești suspinul din oasele țării, 
Tu ești speranța la ușa-înserării, 
Să ai viață lungă, de tot să ai parte, 
Norocul cu tine, te poarte-n .. palate! 
 -- Bordan –