-- DESPRE SUPRAFAȚA DE DOAR 14% DIN GEȚIA(DACIA) OCUPATĂ DE ROMANI TIMP DE DOAR 164 ANI--

    
        --DESPRE BUCĂȚICA DE DOAR 14% DIN DACIA,                                             OCUPATĂ DE ROMANI--

  
În procesul de așa zisa romanizare a geto-dacilor ocupați( o suprafață ocupată de DOAR 14% din DACIA-GEȚIA), 
în manualele de istorie ne este scris așa: Dacia Augusti Provincia cuprindea Transilvania (fără colţul sud-estic), vestul Olteniei, cea mai mare parte a Banatului, alte teritorii nord dunărene, cum ar fi: nord-estul Olteniei, sud-estul Transilvaniei şi sudul Moldovei au fost incluse provinciei Moesia Inferior. 

 Noua provincie, situată la graniţa Imperiului Roman cu barbarii, este organizată ca provincie imperială condusă de un guvernator numit de împărat (legatus Augusti pro praetore), de rang consular (vir consularis), cu atribuţii militare şi juridice. 

 Primul guvernator a fost Iulius Sabinus care, probabil, a început organizarea provinciei după model roman. 

 Sub urmaşul său, Decimus Terentius Scaurianus, este ridicată Sarmizegetusa romană (Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa), eveniment atestat de o inscripţie Sub Hadrian (117 – 138), sarmaţii iazigi, aliaţi cu roxolanii, atacă provincia, fapt ce l-a făcut pe împărat să se gândească la abandonarea ei. 

  După restabilirea ordinii, acesta dispune modificarea structurii administrative: cea mai mare parte a provinciei formează Dacia Superior, în timp ce Dacia Inferior cuprinde sud-estul Transilvaniei, estul Olteniei, nord-vestul şi sud-vestul Munteniei, preluate de la Moesia Inferior, teritoriile situate la nord de râurile Arieş şi Mureş au constituit Dacia Porolissensis(118). 

  Dacia Superior continuă să fie condusă de un legatus Augusti pro praetore, dar de rang pretorian, iar celelalte două, Inferior şi Porolissensis, au în frunte câte un procurator Augusti. În timpul lui Marcus Aurelius (138 – 161) cele trei provincii sunt puse sub comanda unui singur guvernator, legatus Augusti pro praetore trium Daciarum, de rang cosular, în teritoriu staţionau acum două legiuni, V Macedonica şi XIII Gemina (169). 

  Două din cele trei provincii îşi schimbă numele: Dacia Superior în Dacia Apulensis, Dacia Inferior în Dacia Malvensis, Dacia Porolissensis îşi păstrează denumirea. 

  Această organizare s-a păstrat până la retragerea Aureliană, dar ce nu se spune este că Dacia ocupată nu a fost latinizată. 
Limba latină pură era deja pe teritoriul Geto-Dac și anume latina vulgară cum o numeau romani.
De fapt era vorba despre limba ancestrală a pelasgilor-geto-daci, denumită LIMBA PRISCĂ, LIMBA BĂTRÂNĂ sau LATINA VULGATA.

 În imperiul roman nu se vorbea latină, pentru că erau tot felul de limbi, dar cea mai vorbita era limba(oscană sau osc-umbriană) limbi dispărute de alt fel și de care nu se spune mai nimic. 
Singura care a rămas aproape neschimbată pe acest teritoriu este LIMBA ROMÂNĂ-LIMBA PRISCĂ-LIMBA BĂTRÂNĂ GETO-DACO-ROMÂNĂ!