-- Apollo--, zeu antic solar, este reprezentat pe o monedă găsită pe teritoriul Daciei şi reprodusă de Nicolae Densusianu în fig. 146 din monumentala sa lucrare, ”Dacia Preistorică”.
Reprezentarea urmăreşte să transmită o idee, în paguba unei înfăţişări realiste a naturii.
Aceasta este o caracteristică a artei geto-dacice moştenită şi de vechii meşteri români.
N. Densusianu interpreta inscripţia ap lu, corespunzător la ab lu, de la lumină.
În limba sanscrită, ab corespunde la apa (cu ”a” scurt).
Deci numele zeului luminii ar putea avea obârşia în limba geto-dacă.
--Ardeal-- este un cuvânt vechi strămoşesc.
N. Densușianu evidenţia un personaj antic Ardalos, care ar fi putut însemna ardeleanu.
N. Drăganu cita un număr impresionant de toponime din întreg cuprinsul ţării, care încep cu rădăcina ard.
N. Miulescu făcea legătura cu toponime din alte părţi ale Europei, ca Munţii Ardeni.
În limba latină, arduum înseamnă înalt.
M. Vinereanu găsea originea numelui Ardeal în radicalul er(ă)d – înalt – indicat de J. Pokorny.
Ardealul ar ilustra ar-o întindere sau ard- înălţime de deal-dealuri.
Berinde şi Lugojan îl lega de sanscritul ardha care înseamnă cealaltă parte, mijloc, deci ţinutul central.
Şi totuşi, mai sunt persoane care nu sunt convinse că Erdely este maghiarizarea cuvântului Ardeal!
-- Brad --, abies, sapinus în latină, nu are cuvânt înrudit nici în slavă, dar are bredh în albaneză.
În limba sanscrită, brhat (pronunţă brihat) înseamnă mare.
Brad are cuvinte înrudite în limba română ca brădet, brăduţ, brădişor şi intră într-un număr impresionant de toponime.
S-a emis ipoteza că şubred ar fi însemnat sub brad şi ar fi sugerat vegetaţia slabă care poate exista la umbra bradului.
Bradul din inima codrului-frate cu românul, este simbolul care întovărăşeşte sufletul acestuia la unirea prin căsătorie, la despărţirea prin moarte, dar mai ales la sărbătoarea Crăciunului.
Suntem îndreptăţiţi să credem că numele bradului este o moştenire geto-dacă.
-- A coase -- ar putea proveni dintr-un latin consuere.
Interesant este participiul cusută, deoarece în sanscrită, sūtra înseamnă fir, deci cu sută ar fi însemnat cu fir.
Sűtra-suta se recunoaşte şi în cuvântul vechi sutană.
-- Curând -- înseamnă grabnic, iute.
Analiza acestui adverb, după indicaţiile din Dicţionarul enciclopedic de A.Candrea, vădeşte sârguinţa lingviştilor de a găsi pentru fiece cuvânt românesc, un altul într-o limbă din care ar fi putut fi adoptat.
Astfel, curând ar proveni din latinul currendum, cuvânt care nu există în dicţionarul latin de Ion Nădejde şi Alina Nădejde-Gesticone, iar rând din vechiul slav redu, care ar fi devenit ряд în rusă.
Curând este un cuvânt vechi autohton care îşi arată logica după care a fost creat ca şi cuminte, a cuprinde, curea, cutremur, iar rând este înrudit cu a rândui, rânduială, a orândui.
Pe plăcuţa de plumb nr. 115 este scris zacio ron, care ar putea fi interpretat zece rânduri.
În franceză există cuvinte ca ronde (inspecţia unei patrule). Acestea dovedesc că rând a evoluat dintr-o rădăcina foarte veche care a generat cuvinte înrudite într-o largă arie europeană.
-- Deva -- este capitala judeţului Hunedoara.
Numele acestui oraş are cuvinte înrudite în latină dives,-itis însemnând strălucitor, bogat şi diva, zeiţă.
În limba sanscrită deva înseamnă strălucitor divin (DS, p. 329) şi este identic cu numele acestei aşezări din apropierea Sarmizegetusei.
Este foarte probabil ca și acest nume să fie o moştenire geto-dacă.
-- Mal -- defineşte ţărm, marginea unei ape de râu, mare... Cuvântul mal există şi în albaneză însemnând munte, dar nu are corespondent înrudit în latină sau slavă.
Este recunoscut de lingvişti ca un cuvânt autohton, mai ales că el intră în numele Daciei Malvensis, numită astfel de la localitatea Maluese – Malva –.
-- Mândru -- înseamnă plăcut, cu încredere în meritele sale.
Se presupune că descinde din modru din vechea slavă, care înseamnă înţelept, n-are cuvânt înrudit în bulgară, dar are мудpeц în rusă.
Este probabil că mândru este cuvânt vechi, moştenire geto-dacă fiindcă are şi alte cuvinte româneşti înrudite ca: mândrie, a se mândri, mândreţe, mândruliţă... şi are corespondent sanscrit mandra, care înseamnă drăguţ, plăcut. (A practical Sanskrit Dictionary, de Arthur Anthony Macdonell, (SE) p. 218)
-- Mistreţ -- este porcul sălbatic.
Cuvântul nu are corespondent înrudit în alte limbi.
Probabil este un cuvânt vechi, moştenire strămoşească.
În sanscrită există tradiţia epocii (ciclului) Mistreţului Alb (çveta varaha kalpa).
Numele sanscrit al mistreţului – varaha – este format din rădăcinile a trei mantre, (va-apa, ra-focul ha-eterul) ilustrând prestigiul acestui al treile avatar al lui Vișnu. Țara Mistrețului Alb era Varahi.
Numele mistrețului din română poate fi interpretat : ț-care străpunge, mis-misiune, mister, tre-transcendere.
V. Lovinescu observă că grupul de consoane mstr apare și în meșter, maestru și mister.
Aceasta sugera inițieri în mistere, în urma cărora inițiatul lua numele de mistreț, devenit apoi maestru, meșter.
Este interesant de reținut că și în sanscrită existã o altă denumire curentă pentru porc, ca și în română cea de vier.
În România s-au găsit multiple reprezentări antice ale mistrețului.
(Mioara CĂLUŞIŢĂ-ALECU)
Comentarii
Trimiteți un comentariu