-- DESPRE ORIGINEA UNOR CUVINTE ROMÂNEȘTI --
(va urma)
Existența unor cuvinte înrudite în sanscrită, limbă care nu a mai fost în contact cu româna în ultimele trei milenii, le atestã vechimea multimilenară.
Existența unor cuvinte înrudite în limbile balcanice, dar nu și în rusă, argumentează că ar putea fi moștenite din limba pelasgo-traco-geto-dacă.
În cartea ”Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb”, publicatã de Dan Romalo în 2005, la ed. Alcor, s-au publicat texte geto-dace care dovedesc vechimea multor cuvinte românești.
În lumina acestor ipoteze, să cercetăm unele cuvinte românești.
-- Baltă -- se presupune că provine dintr-un cuvânt din slava veche blato, existent în bulgară, dar nu și în... rusă, ceea ce nu are logică.
Cuvântul nu are corespondent nici în latină, dar are în albaneză baltë.
În limba sanscrită există balaha (DS, p. 462), tradus apă.
Menționez că, în limba sanscrită, existã multe cuvinte care denumesc fiecare câte un fel de apă.
Este rațional să admitem că balta provine dintr-un cuvânt traco-geto-dacic, care a fost moștenit de limbile română, albaneză și bulgară.
În bulgară, cuvântul ar fi suferit metateză.
Probabil că și numele Mării Baltice și al lacului Balaton sunt înrudite cu acest vechi cuvânt arian.
-- Ceata -- reprezintă un grup de oameni adunați pentru un scop comun.
Dicționarele actuale îl pun în legătură cu ceta din vechea slavă, dar care, din nou, nu are corespondent înrudit în... rusă!
În limba sanscrită, cata (pronunță ciatha cu ci aspirat, DS, p. 253) indicã și o reuniune, un ansamblu de oameni.
Cuvântul este clar o moștenire geto-dacă, cum îl atestă ceto și ceteo de pe plãcile de plumb nr. 25 ºi 9.
-- A chema -- se presupune că provine din verbul latin clamo, clamare care înseamnă a chema, a numi.
În slavă nu existã cuvânt înrudit.
În limba sanscrită există kyâmi (DS, p. 206) care înseamnă a numi, a striga pe nume.
Acesta pune la îndoială descendența din latină a verbului românesc și argumentează originea lui autohtonă.
-- Drept -- are cuvinte înrudite: dexter și directus în latină, droit în franceză... În slavă nu are corespondent.
Nu trebuie să exagerăm ca cei care consideră că drugul din românã provine din slavă, limbã în care äðóã înseamnă... prieten.
În românã existã multe cuvinte din familia cuvântului drept, ca: dreapta, dreptar, dreptate, dreptcredincios, îndreptare....
Limbile evolueazã spre micșorarea efortului de pronunțare.
Existența grupului de sunete pentru care cere un efort mai mare la pronunțare decât o dovedește forma arhaică a cuvântului drept care nu putea proveni din directus sau dexter, care se pronunță mai ușor.
-- Gând -- înseamnã cogitatio în latinã, ìûñëü, äóìàòü în rusã, gond în maghiarã...
În românã este înrudit cu a gândi, gândire, gânditor, a se răzgândi...
Cuvintele sanscrite gan-creaturã, avagaceâmi (a concluziona, a gândi, a cunoaște) și avagati (cunoștință) (DS, p. 52) pledeazã pentru originea ariană, autohtonă a cuvântului gând.
M. Vinăreanu, în ”Originea traco-dacă a limbii române” (Chișnău, 2002), propunea descendența cuvântului gând din rădăcina ariană ghend care înseamnă a prinde, a lua.
-- Pãdure -- nu este probabil să provinã dintr-un cuvânt din latina vulgară padulem, care ar fi dat în latina clasicã paludem (baltă), deoarece aceste cuvinte nu există în dicționarul lui Ion Nădejde și Alina Nădejde-Gesticone.
Pădure este un cuvânt foarte vechi, autohton, fiindcă a creat, în limba română, o familie numeroasă de cuvinte înrudite, ca: pădurean, pădureț, pădurice, păduros, pădurar, darvar...
Pădure include cuvântul dure care este înrudit în limba sanscrită cu dru-arbore (DS, p. 335) și cu dâru-lemn, pădure (DS, p. 317).
Pe placa de plumb nr. 127, cu inscripții getice, apare paduea, tradus pădurii.
-- Pitã, Pitar -- nu au cuvinte înrudite în slavă, iar pistor, din latină, este prea depărtat ca sã fie considerat cuvântul mamă.
În limba sanscrită pitr (pronunță pitri) este tatăl care protejază (DS, p.411), adică dă pită copiilor, iar pitarae sunt părinții care îngrijesc copiii.
Este interesant de observat cum limba evolueazã ușurând pronunția.
Astfel, în Țara Bârsei se spune și chitã, în loc de pită.
-- A pluti -- are cuvinte înrudite în română ca: plută, plutaș, plutitor..., nu are în latină, iar în rusã ëëâââòü.
Cuvântul sanscrit plu (DS, p. 456) care înseamnă a înota, a pluti argumentează că verbul românesc este vechi, moștenit de la strămoșii geto-daci.
-- Preot -- Oare acest cuvânt să fie înrudit cu presbiteryum, așa cum este scris în unele dicționare?!!
În rusã îi corespunde ëoë, care nu are în limba slavă atâtea cuvinte înrudite ca popă în limba română.
Prefixul pre din preot înseamnă înainte, anterior, în: a pregăti, a preface....
În latină apare în precator (mijlocitor), preco (a se ruga)...
În sanscrită, prefixul pra (DS, p. 425) înseamnă înainte, în față și generează un numãr impresionant de cuvinte.
Ot înseamnã, ca în slavă, ”de la”.
Otu, de pe plăcuța de plumb nr.128, a fost tradus ”în jurul”.
Ot sugerează și numele lui Odin, veche divinitate gotică, dar limba germană NU are cuvânt înrudit cu preot.
Este probabil că preot a însemnat un înainte mergător, un mijlocitor între oameni și divinitate și că acest cuvânt are rădăcini autohtone, geto-dacice.
(Mioara CĂLUŞIŢĂ-ALECU)
(va urma)
Existența unor cuvinte înrudite în sanscrită, limbă care nu a mai fost în contact cu româna în ultimele trei milenii, le atestã vechimea multimilenară.
Existența unor cuvinte înrudite în limbile balcanice, dar nu și în rusă, argumentează că ar putea fi moștenite din limba pelasgo-traco-geto-dacă.
În cartea ”Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb”, publicatã de Dan Romalo în 2005, la ed. Alcor, s-au publicat texte geto-dace care dovedesc vechimea multor cuvinte românești.
În lumina acestor ipoteze, să cercetăm unele cuvinte românești.
-- Baltă -- se presupune că provine dintr-un cuvânt din slava veche blato, existent în bulgară, dar nu și în... rusă, ceea ce nu are logică.
Cuvântul nu are corespondent nici în latină, dar are în albaneză baltë.
În limba sanscrită există balaha (DS, p. 462), tradus apă.
Menționez că, în limba sanscrită, existã multe cuvinte care denumesc fiecare câte un fel de apă.
Este rațional să admitem că balta provine dintr-un cuvânt traco-geto-dacic, care a fost moștenit de limbile română, albaneză și bulgară.
În bulgară, cuvântul ar fi suferit metateză.
Probabil că și numele Mării Baltice și al lacului Balaton sunt înrudite cu acest vechi cuvânt arian.
-- Ceata -- reprezintă un grup de oameni adunați pentru un scop comun.
Dicționarele actuale îl pun în legătură cu ceta din vechea slavă, dar care, din nou, nu are corespondent înrudit în... rusă!
În limba sanscrită, cata (pronunță ciatha cu ci aspirat, DS, p. 253) indicã și o reuniune, un ansamblu de oameni.
Cuvântul este clar o moștenire geto-dacă, cum îl atestă ceto și ceteo de pe plãcile de plumb nr. 25 ºi 9.
-- A chema -- se presupune că provine din verbul latin clamo, clamare care înseamnă a chema, a numi.
În slavă nu existã cuvânt înrudit.
În limba sanscrită există kyâmi (DS, p. 206) care înseamnă a numi, a striga pe nume.
Acesta pune la îndoială descendența din latină a verbului românesc și argumentează originea lui autohtonă.
-- Drept -- are cuvinte înrudite: dexter și directus în latină, droit în franceză... În slavă nu are corespondent.
Nu trebuie să exagerăm ca cei care consideră că drugul din românã provine din slavă, limbã în care äðóã înseamnă... prieten.
În românã existã multe cuvinte din familia cuvântului drept, ca: dreapta, dreptar, dreptate, dreptcredincios, îndreptare....
Limbile evolueazã spre micșorarea efortului de pronunțare.
Existența grupului de sunete pentru care cere un efort mai mare la pronunțare decât o dovedește forma arhaică a cuvântului drept care nu putea proveni din directus sau dexter, care se pronunță mai ușor.
-- Gând -- înseamnã cogitatio în latinã, ìûñëü, äóìàòü în rusã, gond în maghiarã...
În românã este înrudit cu a gândi, gândire, gânditor, a se răzgândi...
Cuvintele sanscrite gan-creaturã, avagaceâmi (a concluziona, a gândi, a cunoaște) și avagati (cunoștință) (DS, p. 52) pledeazã pentru originea ariană, autohtonă a cuvântului gând.
M. Vinăreanu, în ”Originea traco-dacă a limbii române” (Chișnău, 2002), propunea descendența cuvântului gând din rădăcina ariană ghend care înseamnă a prinde, a lua.
-- Pãdure -- nu este probabil să provinã dintr-un cuvânt din latina vulgară padulem, care ar fi dat în latina clasicã paludem (baltă), deoarece aceste cuvinte nu există în dicționarul lui Ion Nădejde și Alina Nădejde-Gesticone.
Pădure este un cuvânt foarte vechi, autohton, fiindcă a creat, în limba română, o familie numeroasă de cuvinte înrudite, ca: pădurean, pădureț, pădurice, păduros, pădurar, darvar...
Pădure include cuvântul dure care este înrudit în limba sanscrită cu dru-arbore (DS, p. 335) și cu dâru-lemn, pădure (DS, p. 317).
Pe placa de plumb nr. 127, cu inscripții getice, apare paduea, tradus pădurii.
-- Pitã, Pitar -- nu au cuvinte înrudite în slavă, iar pistor, din latină, este prea depărtat ca sã fie considerat cuvântul mamă.
În limba sanscrită pitr (pronunță pitri) este tatăl care protejază (DS, p.411), adică dă pită copiilor, iar pitarae sunt părinții care îngrijesc copiii.
Este interesant de observat cum limba evolueazã ușurând pronunția.
Astfel, în Țara Bârsei se spune și chitã, în loc de pită.
-- A pluti -- are cuvinte înrudite în română ca: plută, plutaș, plutitor..., nu are în latină, iar în rusã ëëâââòü.
Cuvântul sanscrit plu (DS, p. 456) care înseamnă a înota, a pluti argumentează că verbul românesc este vechi, moștenit de la strămoșii geto-daci.
-- Preot -- Oare acest cuvânt să fie înrudit cu presbiteryum, așa cum este scris în unele dicționare?!!
În rusã îi corespunde ëoë, care nu are în limba slavă atâtea cuvinte înrudite ca popă în limba română.
Prefixul pre din preot înseamnă înainte, anterior, în: a pregăti, a preface....
În latină apare în precator (mijlocitor), preco (a se ruga)...
În sanscrită, prefixul pra (DS, p. 425) înseamnă înainte, în față și generează un numãr impresionant de cuvinte.
Ot înseamnã, ca în slavă, ”de la”.
Otu, de pe plăcuța de plumb nr.128, a fost tradus ”în jurul”.
Ot sugerează și numele lui Odin, veche divinitate gotică, dar limba germană NU are cuvânt înrudit cu preot.
Este probabil că preot a însemnat un înainte mergător, un mijlocitor între oameni și divinitate și că acest cuvânt are rădăcini autohtone, geto-dacice.
(Mioara CĂLUŞIŢĂ-ALECU)
Comentarii
Trimiteți un comentariu