- PREOȚII DACI -
Se întâlneau trei categorii de preoţi:
1.KAPNOBATAII - "umblătorii prin nori". Explicaţia denumirii s-a pierdut în negura timpului.
Probabilitatea cea mai mare o are călătoria în munţii cu vârfurile înconjurate de nori, deci, în chilii asemănătoare călugărilor de azi.
Se înţelege că trăiau în simplitate, regim alimentar şi în meditaţie în faţa zeului lor (şi de ce nu poate şi al nostru pentru că există izvoare care ne spun că dacii credeau într-un zeu suprem căruia nu îi spunea numele, nu de frică, ruşine, sau alte motive, ci pentru simplul fapt că nu îi puteau exprima complexitatea).
2.KTISTAII - "întemeietorii de neamuri". Făcând apel la atât de controversata "interpretio graeca" pentru a sublinia posibilitatea ca grecii să se fi înşelat: un posibil înţeles al numelui acestor preoţi era "întreţinătorii de neamuri", "vindecătorii de neamuri", deci renumiţii medici daci.
Ca o dovadă în plus aceeaşi observaţie se potriveşte şi polistailor: "întreţinătorii de oraşe" sau cavalerilor traci: "întreţinătorii de neamuri", "apărătorii de neamuri".
Aceşti preoţi erau renumiţi prin tehnica lor de vindecare prin care începeau cu sufletul şi continuau cu tratarea trupului. De aceea aveau probabil nevoie de religie sub o formă pe care nu o mai cunoaştem azi (sau poate da: bioenergoterapia). v.Derzelas.
3.POLISTAII - "întemeietorii de oraşe".
La această castă preoţească denumirea ei îi propune ca şi membri pe învăţători care trăiau în oraşe unde erau sanctuarele (vezi calendarele şi care nu erau potrivite ascetismului).
Avem celebre exemple pentru a susţine această teorie: Zamolxe, Deceneu. Aceşti preoţi-învăţători excelau în ştiinţe (fizică, astronomie), morală, psihologie, filosofie, ultima, împlicând şi religia.
4.PREOŢII LUPTĂTORI -
Strabo menţionează că tinerilor preoti daci li se predica curajul. Aceştia fiind lipsiţi de teamă.
Pentru ce altceva decât pentru prezenţa pe câmpul de luptă?
Rolul lor de a îmbărbăta oştenii, sau ca medici-militari, este o prea simplă, rolul lor fiind, probabil, unul mult mai complex.
Aşadar o nouă castă care nu a fost înţeleasă de autorii antici deci nu a fost menţionată decât de Iordanes care ne spune că "armata lui Filip al Macedoniei fu împrăştiată de preoţii geţi", aşadar propunerea îşi găseşte argumente, deloc de neluat în seamă.
Şi aici există un exemplu celebru: preotul-vicerege Vezina, care a luat parte la lupta de la Tapae.
Este posibil ca preoţii, bărbaţi fiind, să fi fost organizaţi în momente grele sau în mod uzual, în contingente speciale de războinici sau medici, auxiliari, etc.
RITUALUL DE ZEIFICARE -
Se poate observa un fel de cale pe care marii preoţi trebuiau s-o urmeze.
Să cunoască mari religii şi concepte filosofice chiar dacă nu aderau la ele.
Aici se poate menţiona că probabil nu este vorba de o instruire a preoţilor daci în ţări străine deoarece ei deţineau cunoştinţe pe care egiptenii şi grecii nu le aveau.
Cu siguranţă, un flux de la daci la egipteni şi greci e mult spus, mai corect ar fi un schimb de experienţă, dar devărul este ascuns în izvoare antice pierdute.
Apoi marii preoti întorşi pe pământurile natale se asociau cu regele.
Din nou se poate considera că preoţii nu-şi convingeau regii să li se asocieze ci doar urmau un obicei existent deja (există ca exemple, Zamolxis, Decenu, Vezina).
Undeva în acest răstimp, marii preoţi trecând de un anumit prag, o anumită probă complexă, sunt zeificaţi. Oricum este foarte probabil, că dacii aveau nişte legi foarte vechi după care se ghidau cu stricteţe.
Se întâlneau trei categorii de preoţi:
1.KAPNOBATAII - "umblătorii prin nori". Explicaţia denumirii s-a pierdut în negura timpului.
Probabilitatea cea mai mare o are călătoria în munţii cu vârfurile înconjurate de nori, deci, în chilii asemănătoare călugărilor de azi.
Se înţelege că trăiau în simplitate, regim alimentar şi în meditaţie în faţa zeului lor (şi de ce nu poate şi al nostru pentru că există izvoare care ne spun că dacii credeau într-un zeu suprem căruia nu îi spunea numele, nu de frică, ruşine, sau alte motive, ci pentru simplul fapt că nu îi puteau exprima complexitatea).
2.KTISTAII - "întemeietorii de neamuri". Făcând apel la atât de controversata "interpretio graeca" pentru a sublinia posibilitatea ca grecii să se fi înşelat: un posibil înţeles al numelui acestor preoţi era "întreţinătorii de neamuri", "vindecătorii de neamuri", deci renumiţii medici daci.
Ca o dovadă în plus aceeaşi observaţie se potriveşte şi polistailor: "întreţinătorii de oraşe" sau cavalerilor traci: "întreţinătorii de neamuri", "apărătorii de neamuri".
Aceşti preoţi erau renumiţi prin tehnica lor de vindecare prin care începeau cu sufletul şi continuau cu tratarea trupului. De aceea aveau probabil nevoie de religie sub o formă pe care nu o mai cunoaştem azi (sau poate da: bioenergoterapia). v.Derzelas.
3.POLISTAII - "întemeietorii de oraşe".
La această castă preoţească denumirea ei îi propune ca şi membri pe învăţători care trăiau în oraşe unde erau sanctuarele (vezi calendarele şi care nu erau potrivite ascetismului).
Avem celebre exemple pentru a susţine această teorie: Zamolxe, Deceneu. Aceşti preoţi-învăţători excelau în ştiinţe (fizică, astronomie), morală, psihologie, filosofie, ultima, împlicând şi religia.
4.PREOŢII LUPTĂTORI -
Strabo menţionează că tinerilor preoti daci li se predica curajul. Aceştia fiind lipsiţi de teamă.
Pentru ce altceva decât pentru prezenţa pe câmpul de luptă?
Rolul lor de a îmbărbăta oştenii, sau ca medici-militari, este o prea simplă, rolul lor fiind, probabil, unul mult mai complex.
Aşadar o nouă castă care nu a fost înţeleasă de autorii antici deci nu a fost menţionată decât de Iordanes care ne spune că "armata lui Filip al Macedoniei fu împrăştiată de preoţii geţi", aşadar propunerea îşi găseşte argumente, deloc de neluat în seamă.
Şi aici există un exemplu celebru: preotul-vicerege Vezina, care a luat parte la lupta de la Tapae.
Este posibil ca preoţii, bărbaţi fiind, să fi fost organizaţi în momente grele sau în mod uzual, în contingente speciale de războinici sau medici, auxiliari, etc.
RITUALUL DE ZEIFICARE -
Se poate observa un fel de cale pe care marii preoţi trebuiau s-o urmeze.
Să cunoască mari religii şi concepte filosofice chiar dacă nu aderau la ele.
Aici se poate menţiona că probabil nu este vorba de o instruire a preoţilor daci în ţări străine deoarece ei deţineau cunoştinţe pe care egiptenii şi grecii nu le aveau.
Cu siguranţă, un flux de la daci la egipteni şi greci e mult spus, mai corect ar fi un schimb de experienţă, dar devărul este ascuns în izvoare antice pierdute.
Apoi marii preoti întorşi pe pământurile natale se asociau cu regele.
Din nou se poate considera că preoţii nu-şi convingeau regii să li se asocieze ci doar urmau un obicei existent deja (există ca exemple, Zamolxis, Decenu, Vezina).
Undeva în acest răstimp, marii preoţi trecând de un anumit prag, o anumită probă complexă, sunt zeificaţi. Oricum este foarte probabil, că dacii aveau nişte legi foarte vechi după care se ghidau cu stricteţe.
Comentarii
Trimiteți un comentariu