-=- ”DAC-AR VENI STRĂMOȘII...” -=-

                          -- POEZIE --
                                                          (autor Bazarea Iulian)
                                                       

Dac-ar veni strămoșii la noi 
să ne privească 
niciun cuvânt n-ar scoate, 
nicio vorbă. 

Sprâncenele în jos s-ar arcui 
și-n clipa ceea
pământul s-ar deschide
să ne înghită. 

De-ar pipăi strămoșii brațul nostru,
un braț firav, uscat, fără de vlagă, 
ar lăcrima și lacrimile lor 
stejari s-or face 
s-acopere pământul țării dragi,
iar umbra lor adâncă 
să apere cu spaime. 

Dacă s-ar ridica strămoșii 
din sfintele morminte,
din țarini sângerate
ori de sub stânci străvechi,
a lor putere toată ne-ar scutura
și-am ști 
că viața nu-i aici, ce-avem și-atât, 
ci CE LĂSĂM ÎN URMĂ: 
o inima si-un scut.”