-- VECHEA CIVILIZAȚIE EUROPEANĂ --

* Vechea civilizaţie europeană- descoperiri arheologice *

„Când Geto-Dacii (Românii) au apărut în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, scoarța terestră nu se răcise încă…”

Din punct de vedere arheologic, există o adevărată abundență de descoperiri: Cucuteni (milen. VI), Gumelnița (a doua jumătate a milen. VI), Hamangia (milen. V), Boian (milen. VI), care sunt doar câteva dintre cele peste 20 de culturi neolitice din Romania.

Deşi vasele datează de peste 6000 ani, culorile s-au păstrat intacte. Directorul Muzeului Naţional de Istorie al României declara: „Acesta este marele mister al ceramicii de Cucuteni. Privind-o, ea emană o magie care îţi linişteşte ochiul. Este o ceramică deosebită ca şi structură morfologică, ca şi formă. Mai avem aici vase în formă de binoclu, dar şi trinoclu, dar acestea nu sunt vase utilitare, ci par a fi obiecte care puteau fi contemplate în locuinţe, obiecte ritualice”.

Realizată din lut, statueta reprezintă un bărbat așezat pe un taburet, ținându-și capul pe mâini, într-o atitudine meditativă. Lăsând la o parte calitățile strict artistice ale figurinei proporțiile exacte ale trupului nestilizat, dar redus la esențial, și acel remarcabil simț artistic prin care anonimul sculptor a izbutit să redea procesul de gândire recurgând la o simplă și firească poziție statică- este impresionant și inexplicabil pentru cei care nu cunosc adevărata istorie a neamului nostru, motivul care l-a determinat pe creator să apeleze la o asemenea reprezentare într-o perioadă în care se părea că arta nu explora încă stările sufletești.

În cuplul de la Hamangia, cei doi, bărbatul şi femeia, se sfătuiesc. Bărbatul este surprins într-o stare meditativă, contemplativă, atitudine pe care o adoptă în urma sfaturilor înţelepte pe care le primeşte de la consoarta sa; iar femeia are o atitudine fermă, spatele drept, dar în acelaşi timp plăcută şi relaxantă, conştientă fiind de valoarea ei. Din cei doi emană o anumită stare de prezenţă, care poate fi uşor asociată cu experienţa Trezirii. Acum când au aflat secretele fericirii în cuplu, întreaga lor viață devine un miracol.

O altă descoperire importantă are loc prin anii `60 la Tărtăria, în jud. Alba, unde se găsesc trei tablițe din lut noastre.

Brăţări metalice în spirală realizate acum 7000 de ani. Vase care poartă pe ele numai simboluri spirituale: spirale yang, piramide, cruci energetice, iar din Cultura Gumelnița rezultă că existau palate construite acum 6500 de ani!

Şi acestea sunt doar rămăşiţe ale unei vechi şi înfloritoare civilizaţii pe acest pământ. La Gumelnița, în România, au fost găsite mai multe figurine de lut vechi de peste 6000 de ani. Printre ele, unele reprezintă mese rotunde, scaune cu spătar înalt și chiar adevărate fotolii cu brațe.

În România, neoliticul a produs una dintre cele mai remarcabile piese în domeniul sculpturii mici: cunoscutul „Gânditor” de la Cernavodă, aparținând ars, care prezintă o scriere înrudită cu scrierea pre-sumeriană. În urma analizării acestor tăblițe în diferite laboratoare din străinătate, se dă o datare destul de surprinzătoare, pentru că datarea respectivă le plasează cu aproximativ 1000 de ani înaintea tăblițelor din Sumer, deci cu 1000 de ani înaintea civilizației sumeriene. Se emite chiar şi o ipoteză (în glumă) cum că… ar fi trecut chipurile vreun sumerian pe aici și le-ar fi pierdut, dar ulterior se descoperă faptul că materialul din care sunt făcute este acelaşi cu cel al dealului de unde au fost descoperite și asta înlătură orice dubiu legat de altă proveniență decât cea autohtonă.

Arhaicele pictograme au primit statutul de protoscriere din partea unui savant de talia Marijei Gimbutas. Avem, așadar, de-a face, în cazul tăblițelor de la Tărtăria, cu cea mai veche scriere a lumii, cea mai veche scriere descoperită până în prezent, iar scrierea este cel mai evident semn al civilizației. Lucru care dovedește încă o dată existența civilizației în spațiul românesc înaintea oricărei civilizații cunoscute.

Deci, putem spune despre vechea civilizație europeană, folosindu-ne numai de atestările stiințifice, că precede cu mult civilizația antică greco-romană și mitul biblic al Facerii lumii, fiind definită de Marija Gimbutas, cunoscut antropolog, arheolog și paleolingvist american de origine lituaniană, ca o „entitate culturală cuprinsă între 7000 și 3500 î.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică, pașnică, iubitoare și creatoare de artă, care a precedat societățile indoeuropenizate patriarhale de luptători din epoca bronzului și fierului”.

Între timp, la Schela Cladovei, pe malul românesc al Dunării, s-a descoperit o nouă cultură care oferă dovezi despre istoria Europei cu încă două milenii în urmă, ajungându-se astfel până la anul 9000 î.Hr. și chiar mai departe. Aceasta înseamnă cu 11.000 – 12.000 de ani în urmă.

Raportarea culturilor neolitice din sud-estul Europei, scoase la lumina zilei mai ales după al doilea razboi mondial, la culturile neolitice din Orientul Apropiat (Anatolia, Levant, Mesopotamia) și la cele megalitice din vest atestă formarea Europei în arealul geografic ocupat astăzi de România.

Aici, axat pe Dunăre și Carpați, s-a dezvoltat de timpuriu (8000 – 3500 î.Hr.) un mare complex cultural și religios. Transmițătorii acestor culturi erau meșteri neîntrecuți, arta „cucuteniană” de prelucrare a lutului atingând perfecțiunea.

Înclinația lor spre meditație este superb ilustrată de statueta de lut numită „Gânditorul” de la Hamangia. Semnele de pe vasele ceramice și, mai ales, cele de pe plăcuțele de la Tărtăria, jud. Alba (5300 – 5200 î.Hr.) atestă existența unei scrieri sacre care, după opinia savantului amintit, „precede pe cea sumeriană și elimină ipoteza conform căreia civilizația războinică și violentă a sumerienilor ar fi fost cea mai timpurie de pe glob”. Generalizând informația arheologică și etnografică până la limita admisă ștințific, cei 11.000 de ani ai civilizației europene (mileniile 9 î.Hr.- 2 d. Hr.) se pot împărți în trei complexe culturale și religioase: primul este dominat de Zeița Mamă neolitică (8000 î.Hr. – 2500 î.Hr.), al doilea de Zeul Tată indo-european (2500 î.Hr. – anul 0), al treilea de Fiul Ceresc, Iisus (anul 0 – prezent). Ele definesc, laolaltă, 11.000 de ani ( 9000 î.Hr. – 2000 d. Hr.) de istorie europeană împărțită în două lumi incofundabile: una geomorfă (neolitică), care avea ca ideal de frumusețe Divinitatea cu înfățișarea de OU, și alta antropomorfă (indo-europeană și creștină), care adora Divinitatea cu înfățișarea de OM.

„Vasele din ceramică pictată, straniile figurine sculptate, preponderent feminine, cele mai vechi ornamente din aur și din cupru și, nu în ultimul rând, emblematicul «Gânditor» de la Hamangia, unul dintre cele mai celebre obiecte de artă din Europa preistorică, sunt dovada incontestabilă a faptului că, mult înainte de Egipt și Mesopotamia, spațiul danubiano – carpatic – pontic a fost unul dintre cele mai sofisticate leagăne de civilizație preistorică.“, a declarat Nicolae Dragomir Popovici, director al secției de Arheologie București.

(Dacia - Țara Preafericiților)