* TRADIȚII ȘI SIMBOLURI ARHAICE *
prin mituri și simboluri. Acestea coincid parțial cu realitatea, mai exact, sugerează unele aspecte ale
realității care au fost intuite de om.
Prin simbol, omul a încercat să-și potolească setea de a ști neștiutul și a vedea nevăzutul.
Simbolurile primordiale s-au păstrat nealterate în tradițiile românești, chiar dacă viața orășenească,
influența occidentală și istoria zbuciumată le-a ocultat semnificația.
Întâlnirea cu marile culturi tradiționale orientale chineză, dar mai ales indiană, a permis
reconstituirea firului vechii tradiții românești.
În vechime, pornind de la orientarea după cele patru puncte cardinale, omul și-a imaginat Pământul
ca un pătrat galben, culoarea câmpului, iar Cerul, ca o figură perfectă, un cerc albastru.
În basmele românești, s-a păstrat expresia: din cele patru colțuri ale pământului.
Dar, în tradiția brahmană, există și un al cincilea punct cardinal, în sus; acesta ar corespunde cu
centrul pătratului și al cercului, ar fi ca un stâlp între Pământ și Cer, ar determina o piramidă cu baza
un pătrat, ca un munte.
Cele cinci puncte cardinale, corespunzând la cinci vârfuri, ar sugera și pentagrama pithagoreilor.
Pătratul (Pământul) poate fi înscris într-un cerc (Cer) care-i depășește suprafața; dar între pătrat și
cerc se poate înscrie un octogon, care reprezintă un drum spre cerc.
Octogonul simboliza astfel o cale de la Pământ la Cer.
Mai aproape de cerc decât octogonul este un poligon cu 16 laturi.
Pe Patera de la Pietroasa sunt reprezentate pe circumferință 16 zeități.
În centru domină Terra Mater Gaea, protectoarea Geților care-i purtau numele.
Ea este ca un stâlp care centrează și fixează legătura Pământ-Cer.
Acest număr de 17 zei, ca și cele 17 oscilații gravate în centrul discului celui mare din Tezaurul de la
Pietroasa, argumentează că acesta este autohton.
El nu este opera goților care n-au avut tradiții legate de numărul 17.
Cele 17 divinități care apar s-ar putea înscrie pe o coloană Pământ-Cer, ca în piesele
bitroncpiramidale (15 întregi și două jumătăți) din Coloana Nesfârșită a lui C. Brâncuși.
În tradiția vedică, 17 este numărul lui Prajâpati și al lui Shiva.
În Atarva-Veda se spune că toți cei 33 zei ai panteonului vedic (32+1) sălășluiesc în Skambha,
denumirea coloanei în sanscrită.
Chinezii foloseau pentru ghicit diagrame circulare cu 64 de semne pe circumferință.
Anton Dumitriu în Cheng jen în China antică sau înțeleptul în Univers, din cartea Culturi eleate și
culturi heracleitice, publicată în 1987, cita că Giovani Vacca arăta cum chinezii au multiplicat pe
Împăratul Galben din centru, adăugând câte un împărat pentru fiecare punct cardinal:
negru pentru nord, roșu pentru sud, alb pentru vest și verde pentru est.
Cum de se regăsesc aceste denumiri în basmele românești?
A merge la Verde Împărat a însemnat a se duce spre răsărit?
A. Dumitriu argumenta cã însăș denumirea Roș Împãrat și nu Împãratul Roșu sau Împãratul cel Roșu
atestă vechimea acestei denumiri în limba română.
Culorile alese sunt reprezentative pentru universul nostru: alb este simbolul luminii și al zilei; negru,
al întunericului și al nopții; roșu este culoarea sângelui, iar complementara sa, verde este culoarea ierbii.
Multe fapte, astăzi banale, își au originea în practici vechi.
Unii spun că HORA ar fi apărut din credința oamenilor că, prinzându-se de mâini în cerc - figură
perfectă își unesc emanațiile fluidice și își sporesc puterile.
În practica asiatică de tratament prin masarea talpei piciorului, se spune că în călcâi sunt punctele
care reflectă glandele sexuale. Explică aceasta expresia: ”I s-au aprins călcâile dupã”...?
Se știe că și în Dacia s-au practicat ritualuri de inițiere în Misterele Zeilor.
În cartea ”Les religions de l’Inde”, Jan Gonda arăta cã, după tradițiile hinduse, la ritualul de inițiere,
candidatul sta într-un spațiu închis, în poziție de fetus, cu mâinile în poziție de pumni nestrânși,
urmând ca simbolic să se renască inițiat, cu puteri sporite.
Justifică aceasta expresia românească de ”să ții pumnii”?
GAEA apare în multe reprezentări însoțită de un leu, fiară existentă în Dacia la acea vreme.
Animalul Gaeei, leul a apărut pe o veche monedă, și apoi și-a lăsat numele monedei românești.
(Mioara CÃLUȘIȚĂ-ALECU)
--va urma--
Atunci când omul nu a putut să dezlege misterul marilor opere sacre ale naturii, și le-a apropiat
prin mituri și simboluri. Acestea coincid parțial cu realitatea, mai exact, sugerează unele aspecte ale
realității care au fost intuite de om.
Prin simbol, omul a încercat să-și potolească setea de a ști neștiutul și a vedea nevăzutul.
Simbolurile primordiale s-au păstrat nealterate în tradițiile românești, chiar dacă viața orășenească,
influența occidentală și istoria zbuciumată le-a ocultat semnificația.
Întâlnirea cu marile culturi tradiționale orientale chineză, dar mai ales indiană, a permis
reconstituirea firului vechii tradiții românești.
În vechime, pornind de la orientarea după cele patru puncte cardinale, omul și-a imaginat Pământul
ca un pătrat galben, culoarea câmpului, iar Cerul, ca o figură perfectă, un cerc albastru.
În basmele românești, s-a păstrat expresia: din cele patru colțuri ale pământului.
Dar, în tradiția brahmană, există și un al cincilea punct cardinal, în sus; acesta ar corespunde cu
centrul pătratului și al cercului, ar fi ca un stâlp între Pământ și Cer, ar determina o piramidă cu baza
un pătrat, ca un munte.
Cele cinci puncte cardinale, corespunzând la cinci vârfuri, ar sugera și pentagrama pithagoreilor.
Pătratul (Pământul) poate fi înscris într-un cerc (Cer) care-i depășește suprafața; dar între pătrat și
cerc se poate înscrie un octogon, care reprezintă un drum spre cerc.
Octogonul simboliza astfel o cale de la Pământ la Cer.
Mai aproape de cerc decât octogonul este un poligon cu 16 laturi.
Pe Patera de la Pietroasa sunt reprezentate pe circumferință 16 zeități.
În centru domină Terra Mater Gaea, protectoarea Geților care-i purtau numele.
Ea este ca un stâlp care centrează și fixează legătura Pământ-Cer.
Acest număr de 17 zei, ca și cele 17 oscilații gravate în centrul discului celui mare din Tezaurul de la
Pietroasa, argumentează că acesta este autohton.
El nu este opera goților care n-au avut tradiții legate de numărul 17.
Cele 17 divinități care apar s-ar putea înscrie pe o coloană Pământ-Cer, ca în piesele
bitroncpiramidale (15 întregi și două jumătăți) din Coloana Nesfârșită a lui C. Brâncuși.
În tradiția vedică, 17 este numărul lui Prajâpati și al lui Shiva.
În Atarva-Veda se spune că toți cei 33 zei ai panteonului vedic (32+1) sălășluiesc în Skambha,
denumirea coloanei în sanscrită.
Chinezii foloseau pentru ghicit diagrame circulare cu 64 de semne pe circumferință.
Anton Dumitriu în Cheng jen în China antică sau înțeleptul în Univers, din cartea Culturi eleate și
culturi heracleitice, publicată în 1987, cita că Giovani Vacca arăta cum chinezii au multiplicat pe
Împăratul Galben din centru, adăugând câte un împărat pentru fiecare punct cardinal:
negru pentru nord, roșu pentru sud, alb pentru vest și verde pentru est.
Cum de se regăsesc aceste denumiri în basmele românești?
A merge la Verde Împărat a însemnat a se duce spre răsărit?
A. Dumitriu argumenta cã însăș denumirea Roș Împãrat și nu Împãratul Roșu sau Împãratul cel Roșu
atestă vechimea acestei denumiri în limba română.
Culorile alese sunt reprezentative pentru universul nostru: alb este simbolul luminii și al zilei; negru,
al întunericului și al nopții; roșu este culoarea sângelui, iar complementara sa, verde este culoarea ierbii.
Multe fapte, astăzi banale, își au originea în practici vechi.
Unii spun că HORA ar fi apărut din credința oamenilor că, prinzându-se de mâini în cerc - figură
perfectă își unesc emanațiile fluidice și își sporesc puterile.
În practica asiatică de tratament prin masarea talpei piciorului, se spune că în călcâi sunt punctele
care reflectă glandele sexuale. Explică aceasta expresia: ”I s-au aprins călcâile dupã”...?
Se știe că și în Dacia s-au practicat ritualuri de inițiere în Misterele Zeilor.
În cartea ”Les religions de l’Inde”, Jan Gonda arăta cã, după tradițiile hinduse, la ritualul de inițiere,
candidatul sta într-un spațiu închis, în poziție de fetus, cu mâinile în poziție de pumni nestrânși,
urmând ca simbolic să se renască inițiat, cu puteri sporite.
Justifică aceasta expresia românească de ”să ții pumnii”?
GAEA apare în multe reprezentări însoțită de un leu, fiară existentă în Dacia la acea vreme.
Animalul Gaeei, leul a apărut pe o veche monedă, și apoi și-a lăsat numele monedei românești.
(Mioara CÃLUȘIȚĂ-ALECU)
--va urma--
Comentarii
Trimiteți un comentariu