* PREOŢII GETO-DACI *
1.KAPNOBATAII – “umblătorii prin nori”. Explicatia denumirii s-a pierdut în negura timpului.
Probabilitatea o are călătoria în muntii cu vârfurile înconjurate de nori, deci, în chilii asemănătoare călugărilor de azi.
Se întelege că trăiau în simplitate, regim alimentar si în meditatie în fata zeului lor (si de ce nu poate si al nostru pentru că există izvoare care ne spun că geto-dacii credeau într-un zeu suprem căruia nu îi spunea numele nu de frică, rusine, sau alte motive, ci pentru simplul fapt că nu îi puteau exprima complexitatea).
Probabilitatea o are călătoria în muntii cu vârfurile înconjurate de nori, deci, în chilii asemănătoare călugărilor de azi.
Se întelege că trăiau în simplitate, regim alimentar si în meditatie în fata zeului lor (si de ce nu poate si al nostru pentru că există izvoare care ne spun că geto-dacii credeau într-un zeu suprem căruia nu îi spunea numele nu de frică, rusine, sau alte motive, ci pentru simplul fapt că nu îi puteau exprima complexitatea).
2.KTISTAII – “întemeietorii de neamuri”.
Voi face un nou apel la atât de controversata “interpretio graeca” pentru a sublinia posibilitatea că grecii să se fi înselat: după părerea mea adevăratul înteles al numelui acestor preoti era “întretinătorii de neamuri”, “vindecătorii de neamuri”, deci renumitii medici daci.
Ca o dovadă în plus aceeasi observatie se potriveste si polistailor: “întretinătorii de orase” sau cavalerilor traci: “întretinătorii de neamuri”, “apărătorii de neamuri”.
Acesti preoti erau renumiti prin tehnica lor de a începe cu sufletul si a continua cu tratarea trupului.
De aceea aveau probabil nevoie de religie sub o formă pe care nu o mai cunoastem azi (sau poate da: bioenergoterapia).
Voi face un nou apel la atât de controversata “interpretio graeca” pentru a sublinia posibilitatea că grecii să se fi înselat: după părerea mea adevăratul înteles al numelui acestor preoti era “întretinătorii de neamuri”, “vindecătorii de neamuri”, deci renumitii medici daci.
Ca o dovadă în plus aceeasi observatie se potriveste si polistailor: “întretinătorii de orase” sau cavalerilor traci: “întretinătorii de neamuri”, “apărătorii de neamuri”.
Acesti preoti erau renumiti prin tehnica lor de a începe cu sufletul si a continua cu tratarea trupului.
De aceea aveau probabil nevoie de religie sub o formă pe care nu o mai cunoastem azi (sau poate da: bioenergoterapia).
3.POLISTAII – “întemeietorii de orașe”.
La aceasta castă preotească denumirea ei îi propune membrii ca învătători care trăiau în orase unde erau sanctuarele (vezi calendarele, si care nu erau potrivite ascetismului). Avem celebre exemple pentru a sustine aceasta teorie: Zamolxe, Deceneu. Acesti preoti-învătători excelau în stiinte (fizică, astronomie), morală, psihologie, filosofie, ultima, împlicând si religia.
La aceasta castă preotească denumirea ei îi propune membrii ca învătători care trăiau în orase unde erau sanctuarele (vezi calendarele, si care nu erau potrivite ascetismului). Avem celebre exemple pentru a sustine aceasta teorie: Zamolxe, Deceneu. Acesti preoti-învătători excelau în stiinte (fizică, astronomie), morală, psihologie, filosofie, ultima, împlicând si religia.
4.PREOTII LUPTĂTORI – Strabo ne mai spune că tinerilor preoti daci li se predica curajul.
Acestia fiind lipsiti de teamă.
Pentru ce altceva decât pentru prezenta pe câmpul de luptă? Rolul lor de a îmbărbăta ostenii, sau ca medici-militari, nu prea stă în picioare în fata mea, acesta fiind unul mult mai complex. Asadar o nouă castă care nu a fost înteleasă de autorii antici deci nu a fost mentionată decât de Iordanes care ne spune că “armata lui Filip al Macedoniei fu împrăstiată de preotii geti”, asa că eu pot doar să propun această variantă.
Si aici avem un exemplu celebru: preotul (vicerege! si care nu era ktistai ci mai degrabă polistai) Vezina a luat parte la lupta de la Tapae.
Este posibil ca preotii, bărbati fiind, să fi fost organizati în momente grele sau în mod uzual, în contingente speciale de războinici sau medici, auxiliari, etc.
Acestia fiind lipsiti de teamă.
Pentru ce altceva decât pentru prezenta pe câmpul de luptă? Rolul lor de a îmbărbăta ostenii, sau ca medici-militari, nu prea stă în picioare în fata mea, acesta fiind unul mult mai complex. Asadar o nouă castă care nu a fost înteleasă de autorii antici deci nu a fost mentionată decât de Iordanes care ne spune că “armata lui Filip al Macedoniei fu împrăstiată de preotii geti”, asa că eu pot doar să propun această variantă.
Si aici avem un exemplu celebru: preotul (vicerege! si care nu era ktistai ci mai degrabă polistai) Vezina a luat parte la lupta de la Tapae.
Este posibil ca preotii, bărbati fiind, să fi fost organizati în momente grele sau în mod uzual, în contingente speciale de războinici sau medici, auxiliari, etc.
RITUALUL DE ZEIFICARE –
Am observat un fel de cale pe care marii preoți trebuiau s-o urmeze.
Să cunoască mari religii si concepte filosofice chiar dacă nu aderau la ele.
Aici aș menționa că nu cred că e vorba de o instruire a preotilor geto-daci în țări străine deoarece ei erau cei care dețineau cunoștințe pe care egiptenii si grecii nu le aveau.
Poate un flux de la geto-daci la egipteni si greci e mult spus, mai corect ar fi un schimb de experientă, dar cine poate ști exact?
Apoi marii preoti întorși pe pământurile natale se asociau cu regele.
Din nou consider că preoții nu-si convingeau regii să li se asocieze ci doar urmau un obicei existent deja (avem ca exemple pe Zamolxis, Decenu, Vezina).
Undeva în acest răstimp marii preoți trecând de un anumit prag, o anumită probă complexă sunt zeificati.
Oricum cred că dacii aveau niste legi foarte vechi după care se ghidau de multă vreme.
Am observat un fel de cale pe care marii preoți trebuiau s-o urmeze.
Să cunoască mari religii si concepte filosofice chiar dacă nu aderau la ele.
Aici aș menționa că nu cred că e vorba de o instruire a preotilor geto-daci în țări străine deoarece ei erau cei care dețineau cunoștințe pe care egiptenii si grecii nu le aveau.
Poate un flux de la geto-daci la egipteni si greci e mult spus, mai corect ar fi un schimb de experientă, dar cine poate ști exact?
Apoi marii preoti întorși pe pământurile natale se asociau cu regele.
Din nou consider că preoții nu-si convingeau regii să li se asocieze ci doar urmau un obicei existent deja (avem ca exemple pe Zamolxis, Decenu, Vezina).
Undeva în acest răstimp marii preoți trecând de un anumit prag, o anumită probă complexă sunt zeificati.
Oricum cred că dacii aveau niste legi foarte vechi după care se ghidau de multă vreme.
ZAMOLXE –
Controversele asupra personalitătii lui Zamolxe au început să apară odată cu mentionarea lui de către Herodot si continuă până azi.
Părintele istoriei, recunoaste cinstit că Zamolxe a trăit (în jurul anului 1400 îen-nb) si nu a fost un zeu închipuit.
De altfel el spune că este unul din cei trei profeti ai lumii (Zamolxe, Zaratustra si Moise), însă numai despre Zamolxe există izvoare “știintifice”.
De ce a devenit asa celebru acest “rege al nostru […] ca zeu ce este” (Platon,Harmides,156)?
Pentru că a fost un erou civilizator, un preot venerat de toate castele: de kapnobatai care i-au moștenit obiceiul de a trăi retrasi, de ktistai care au învătat mestesugul vindecării de la el, de polistai care nu se stie de unde detineau fantasticele cunostinte pe care le predau mai departe, de “preotii-războinici” (si ostasi) care rosteau numele lui în bătălii, de regi care se pare că au preluat belaginele de la Zamolxe.
Cât despre retragerea lui în pesteră si aparitia după 3 ani nu a avut rolul de mister initiatic, ci a fost o lectie pentru poporul care poate nu îi urma toate îndemnurile (acest domeniu al pildelor în care dacii excelau, 4 ani fiind poate perioada în care poporul s-a convins de necesitatea învătăturilor sale).
În plus această situație pare să se potrivească cu momentul când Zamolxe redactează (sau mai corect spus le rescrie adaptându-le conditiilor contemporane) necesarele belagine.
Geto-Dacii au recunoscut în Zamolxe, omul complex demn de luat drept model, zeificarea venind în mod natural.
(referințe: http://ozn-terra.blogspot.ro/2012/10/kapnobataii-umblatorii-prin-nori.html)
Controversele asupra personalitătii lui Zamolxe au început să apară odată cu mentionarea lui de către Herodot si continuă până azi.
Părintele istoriei, recunoaste cinstit că Zamolxe a trăit (în jurul anului 1400 îen-nb) si nu a fost un zeu închipuit.
De altfel el spune că este unul din cei trei profeti ai lumii (Zamolxe, Zaratustra si Moise), însă numai despre Zamolxe există izvoare “știintifice”.
De ce a devenit asa celebru acest “rege al nostru […] ca zeu ce este” (Platon,Harmides,156)?
Pentru că a fost un erou civilizator, un preot venerat de toate castele: de kapnobatai care i-au moștenit obiceiul de a trăi retrasi, de ktistai care au învătat mestesugul vindecării de la el, de polistai care nu se stie de unde detineau fantasticele cunostinte pe care le predau mai departe, de “preotii-războinici” (si ostasi) care rosteau numele lui în bătălii, de regi care se pare că au preluat belaginele de la Zamolxe.
Cât despre retragerea lui în pesteră si aparitia după 3 ani nu a avut rolul de mister initiatic, ci a fost o lectie pentru poporul care poate nu îi urma toate îndemnurile (acest domeniu al pildelor în care dacii excelau, 4 ani fiind poate perioada în care poporul s-a convins de necesitatea învătăturilor sale).
În plus această situație pare să se potrivească cu momentul când Zamolxe redactează (sau mai corect spus le rescrie adaptându-le conditiilor contemporane) necesarele belagine.
Geto-Dacii au recunoscut în Zamolxe, omul complex demn de luat drept model, zeificarea venind în mod natural.
(referințe: http://ozn-terra.blogspot.ro/2012/10/kapnobataii-umblatorii-prin-nori.html)
Comentarii
Trimiteți un comentariu