-- POEZIE -- SÂNZIENE --

                                                     -- SÂNZIENE -- 

Din pământ se-aude
cântec îngeresc
Flori de sânzâiene 
lumea-nveselesc
Tinere fecioare
cânt de zurgălăi
Fiecare strigă
nume de flăcăi

Zânele se-adună
hora să-ntregească
Doamne ce magie!
noapte îngerească!
Mii de fete albe
au umplut pământul
Peste câmp cu floare
să-şi afle ursitul

Luna se-nfioară
razele-i curg line
Se agită vesel
ape cristaline
Fetele dansează
noaptea-i pe-ncepute
Hora se încinge
parcă tot mai iute

„Cine strigă Ioane?
Cine-i pe hotar?„
„Sânzâiene frate
dau cununi în dar”
Fetele fecioare
cântă-n crucea nopţii
Flori adună-n grabă
de-ai zice că-s hoţii

Noaptea se topeşte
focuri de lumină
Cetele de fete
îşi aleg regină
Apoi doar așteaptă
să afle verdictul
Zânele în vise
le aduc iubitul

Peste frunţi suave
cununiţi de flori
Fiecare şoaptă
adâncind fiori
Râsetele urcă
peste cer şi toate
Ce magie albă
în această noapte

Luna-ncet clipeşte
pare obosită
Pentr-o clipă parcă
inima-i oprită
Ioana vine iute
şi-a visat ursitul
Ah, este Vasile
el este iubitul...

Flori gălbuie cântă
toate într-un cor
Este noaptea sfântă
este noaptea lor
Peste câmpuri, cânturi
şoapte prin poiene
Ce s-ar face lumea
fără sânzâiene?...

(Sandu Cătinean din Bonţida
„Cel care vine din brazi”)