-- ÎNJURĂTURA LA ROMÂNI --

”Olandezii au o înjurătură mare, lată și cam universală. 
Când au draci zic „godverdomme”. 
Am auzit un olandez repetând asta scrâșnind o jumătate de oră. 
E destul de greu de tradus, poate acel englezesc God Damnit să se apropie. Posibil ca acel ardelenesc „fută-te Dumnezo” să fie o oarecare paralelă. 
Poate mai au una sau două, dar per ansamblu paleta de exprimări cu năduf e redusă drastic. 

Nici chiuiturile nu-s mai dese, nici cimiliturile, glumele sau poantele. 
În general expresivitatea verbală, indiferent de extremă, este aridă și seamănă cu un dans nemțesc cumpătat, econom în mișcări și previzibil.

   Pentru un balcanic ca mine, obișnuit să înjure jumătate de zi fără să se repete, calmul țării acesteia este la limita nefirescului. 
Or fi betegi, mi-am zis.

”Şi puteţi cunoaşte aceasta, că iaste aşa cum zic, că ce neam înjură ca noi, de lege, de cruce, de cuminecătură, de morţi, de comândare, de lumânare, de suflet, de mormânt, de colivă, de prescuri, de ispovedanie, de botez, de cununie şi de toate tainele sfintei biserici şi ne ocărâm şi ne batjocorim noi înşine legea?! Cine din păgâni face aceasta, sau cine-şi măscăreşte legea ca noi?", 

 scria Antim Ivireanul în „La Dumineca Vameşului, cuvânt de învăţătură", document care e departe de a atesta vechimea sau paleta de culori a suduielilor la români.

”Când neputinţa devine de-a dreptul inumană, celui păgubit nu-i rămâne decât înjurătura, ca formă ultimă de protest faţă de aceia care nu respectă jurământul, promisiunea, fie ea şi electorală" zice ala un moment dat Adrian Majuru (istoric și antropolog).

Probabil că dacă am avea o societate mai solid construită în reperele ei și înjurăturile s-ar mai diminua, dar după evenimentele din ultimile zile și analizând savoarea înjurăturilor, diversitatea poantelor și paleta mult mai largă a reacțiilor concetățenilor la întâmplări se vede treaba că suntem departe de calmul anglo-saxon. 

Chiar și trecerea instant de la huiduit la aclamat, doar pentru că s-a schimbat personajul de pe scenă, face parte din profilul nostru psihologic. 
Care e și el departe de ariditatea germanică. 
Situația e similară în ce privește umorul.”
(Cătălin Borangic)
********************************************************************************************************************************


Tot ȚĂRANUL ROMÂN ADEVĂRAT, înjură, mai ales, de cele ”sfinte”(hristoși, sfinți,anafuri, biserici, paște etc), pentru că el ȘTIE că i-a fost furată și înlocuită CREDINȚA LUI STRĂ-MOȘEASCĂ AUTENTICĂ...cu ceva contrafăcut... Ceva ce i l-a scos pe Dumnezeu din suflet și i l-a plasat în exterior, făcându-l neajutorat, laș și închinător la chipuri cioplite și vopsite! 
NIMIC NU ESTE LA ÎNTÂMPLARE când este vorba despre ”TALPA ȚĂRII”...😏