* DE CE SE ASCUNDE MARELE ADEVĂR ? STEMA MOLDOVEI – O ISTORIE STRĂVECHE ŞI MULTIMILENARĂ *
Mitul taurului găsit la Parţa, în cultura carpatină îşi continuă existenţa
simbolistică religioasă prin capul de taur din aur, descoperit la Poiana Coţofeneşti,
judeţul Bacău şi datat în secolul Vll î.e.n. precum şi pe numeroase tăbliţe de plumb
ce stau ascunse de ”unii” la Institutul de Arheologie din Bucureşti şi care prezintă
adevărata istorie a neamului arimin.
Simbolul capului de taur sau bour cum i s-a spus la începutul feudalismului românesc,
apare pe primele steme ale Moldovei de la începutul secolului XlV.
Chiar de le voi aduce mult venin în întunecaților dușmani ai acestui pământ
multimilenar, mă voi învrednici să le mai arăt cu dovezi arheologice,
că religia Sfîntului Soare, a lui Sîntu și a celor șapte îngeri bătrîni care îl ajutau pe
Bunul Dumnezeu la rînduirea și rînduiala cerurilor, noi neamul carpatin care ne ținem
gețibegeți am practicat-o de la mijlocul mileniului ll î.e.n. pînă pe la 1350 în timpul
primilor domni mușatini – adică frumoși – care își aveau capitala la Baia în apropiere de
Fălticeni.
Prima lor stemă avea în centru un cap de taur/bour solar identic cu cel descoperit la
Craiova și vechi de prin secolul Vl î.e.n..
Atît capul de bour descoperit în situl de la Craiova cît cel de pe stema Moldovei, au în
frunte simbolul soarelui înrăzat pe cînd pe discul de la Nebra, el este prezentat chiar sub
forma unui disc așa cum era în religia egiptenilor.
Bourul din stemă are între coarne o stea cu opt raze, adică cei șapte îngeri
bătrîni împreună cu Tatăl Ceresc, prin care se rînduiește Calea Adevărului și Dreptății lui
Dumnezeu, în partea stîngă a botului sînt șapte stele așezate la fel ca pe discul de la
Nebra, reprezentînd pe cei șapte dio din religia geților iar în partea dreaptă este semiluna
în aceeași formă ca pe acest disc.
Dar grupul de șapte stele așezate pe cele două artefacte, dacă sunt unite după regula
triunghiului isoscel, dau două triunghiuri, unul cu baza în sus, iar celălalt cu baza în jos,
formînd așa-zisă și numită ULTERIOR ”stea a lui David” însă avînd în mijloc un punct mare.
Ori acest simbol se găsește în vechiul lăcaș de cult de la Șinca Veche din mileniul V sau
lV î.e.n. iar aici punctul/steaua din mijloc este reprezentată printr-un cerc care este împărțit
în două părți egale printr-o șerpuire, adică simbolul înțelepciunii cerești(monada yin -yang)
cum se vede în imaginea alăturată.
Dar ,,steaua lui David” a fost descoperiotă la Vinca făcînd parte din literele și
simbolurile sacre folosite de populațiile de pe malurile Istrului, însă cu vreo 7000 de ani
înainte ca îndemînaticii khazari să o fi furat de la mioriticii carpatini în secolul Xll al erei
noastre cînd au șterpelit și scrierea pe care au numit-o Cabala.
Grupul de șapte stele al Pleiadelor sau al lui Zabelo/Apolo apare și pe un car solar din
epoca bronzului (2400-800 î.e.n.) descoperit în sudul Danemarcei în anul 1902, în
localitatea Trundholm, fiind format dintr-un car cu șase roți care au numai patru spițe
aranjate sub formă de cruce, iar osiile sînt unite printr-o tijă. De aceasta este fixat în partea
stîngă calul solar iar în partea dreaptă este un disc din bronz acoperit cu aur păstrat numai
pe o parte unde se vede în mijloc grupul celor șapte puncte din care lipsesc două, fiind în
poziție identică cu discul de la Nebra.
Același grup de stele se vede pe o monedă descoperită în Marea Britanie în anul 2005,
din categoria Maia(imaginea de sus), iar sub calul solar sînt imprimate cel șapte stele prin
șapte puncte așa cum sînt și pe discul de la Nebra dar mai au în plus niște săgeți ieșite din
fiecare punct și care au în capăt un fel de biluță. În partea de sus a botului calului este
semiluna cu o stea în cavitate cum este pe discul de la Nebra, iar în dreptul botului sînt
două triunghiuri cu cîte un punct în mijloc, simbolul Tatălui Ceresc din religia strămoșească
pe care tîlharii iudeo-creștini l-au luat fără nici o revelație, ci numai prin sabie, pîrjol și hoție
nemărginită.
În Banat s-au descoperit în anul 1840 mai multe monede de argint de tip Maia care arată
pe avers bustul lui Zabelo sau Apolo după zisa grecilor, iar pe revers este o stilizare a lui
Zabelo urcat pe calul solar.
Deasupra capului divinității, dar în spate este scris YU, adică Mîntuitorul.
Figura calului seamănă foarte mult cu cea de pe moneda descoperită în Marea Britanie.
Dar această simbolistică sacră o găsim imprimată și pe discul descoperit la Phaistos și
datat pentru perioada 2000-1700 î.e.n. el ajungînd în Creta poate ca pradă de război,
fiindcă nu s-a descoperit nimic care să-l lege de cultura acelor locuri.
Cercul cu cele șapte puncte înscrise în el, asemănătoare ca poziție cu cele de la Nebra și
de pe stema Moldovei, este unul din semnele cele mai folosite în acest sistem de scriere.
Alături de el, este cosorul identic ca formă cu cel de pe stîlpii de piatră de la Gobekli Tepe,
găsindu-se pe tăblița rotundă de la Tărtăria, în alfabetele geților și pictogramele folosite în
Sumer.
Brățările descoperite la Nebra în sud-estul Germaniei seamănă foarte mult cu cele de la
Sarmisetuza și cele făurite de sarmați așa cum rezultă din imaginile de mai jos.
Aceste imagini sunt dovada de netăgăduit a continuității religiei strămoșești pe plaiurile
mioritice timp de peste 3.000 de ani, și degeaba spun fel de fel de târâturi obediente că ne-
am umilit la legămîntul lui Avram. NOI NU NE-AM UITAT ADEVĂRATA SPIRITUALITATE
ȘI, ÎN TĂCERE, ÎN MARE TAINĂ, cu devotament venit din sufletul lui ancestral, ȚĂRANUL
ROMÂN AUTENTIC ȘI-A PĂSTRAT, CU SFINȚENIE, DATINILE STRĂMOȘEȘTI și a
continuat să ...înjure sănătos,CU PATIMĂ ȘI NĂDUF, cu mare predilecție, doar de cele
”sfinte” venite de prin pustiuri(cruci, hristoși, biserici, anafure etc)
--ARIMINIA--
Comentarii
Trimiteți un comentariu