În România de azi, în programa şcolară, nu mai există un obiect şcolar care se numeşte „Istoria românilor”.
Această materie a fost scoasă din învăţământ de regimul democratic de după 1989, deşi acest obiect exista de la Legea învăţământului din timpul lui Cuza.
Ca urmare, este evident că Marea Unire nu poate să ocupe un loc semnificativ în manualele şcolare. […]
Opinia mea fermă este că manualele de istorie nu fac educaţie patriotică şi nici pregătire ştiinţifică elevilor din România de astăzi.
În Anul Centenar, nu se doreşte marcarea Marii Uniri aşa cum se cuvine […] în afară de nişte declaraţii, nu există susţinere materială pentru organizarea de acţiuni în acest sens.
Pe de altă parte, istoricii din Rusia şi Ungaria nu acceptă ideea Unirii Basarabiei şi respectiv a Transilvaniei.
Constat că poziţia lor este promovată şi pe teritoriul României.
În ultimii ani am mers în Harghita şi Covasna şi am constatat că la chioşcurile amplasate pe trotuar se vând tricouri cu „Nu! Nu! Niciodată!”, lozinca prin care s-a negat tratatul de la Trianon, sau cu „4 iunie 1920 – doliu naţional”.
Se distribuie hărţi în care Transilvania este inclusă în Ungaria.
Pe teritoriul României!
Am văzut vase pe care era scris „Ungaria Mare, nu Trianon!”.
Deşi, conform Constituţiei, România este stat naţional-unitar, pe teritoriul ţării noastre se desfăşoară o intensă propagandă revizionistă.
Iar oficialităţile române nu intervin în nici un fel. Desigur, nu este de aşteptat ca istoricii din statele respective să-şi schimbe poziţia. Din câte ştiu, în Ungaria există un Comitet Trianon, care este finanţat serios, în timp ce la noi s-au tot înfiinţat comisii Centenar, care n-au primit buget şi care nu pot să facă nimic.
De altfel, în aceste comisii nu figurează nici un istoric.
Sunt tot felul de inşi care au diverse preocupări şi relaţii urmărind să aibă un atu în cariera lor politică.
Problema esenţială este că la nivel central, la nivel de Preşedinţie, la nivel de Guvern, la nivel de Parlament nu se face nimic.
Doar nişte vorbe, nişte declaraţii, dar fără o susţinere materială.
S-a creat în timpul Guvernului Ponta un comitet care avea în frunte pe primul ministru şi mai mulţi miniştri.
A venit Guvernul Cioloş, care a lansat sloganul „România 100″, de care a uitat, apoi Guvernul Grindeanu a înfiinţat alt comitet.
A venit Guvernul Tudose, care a creat şi el un comitet.
Guvernul Dăncilă a constituit şi el un comitet.
În toate aceste comitete nu figurează istorici. Opinia mea clară este că de la nivel central nu se doreşte marcarea aşa cum se cuvine a Centenarului.
Şi am găsit o explicaţie: de vreme ce preşedintele U.D.M.R. a zis că nu are ce sărbători la 1 decembrie, partidul aflat la guvernare, având nevoie de voturile U.D.M.R., a considerat că nici el nu are ce sărbători la 1 decembrie.
Sigur, în preajma evenimentului, o să se organizeze o şedinţă a Parlamentului, o să-şi dea decoraţii reciproc, medalii, poate vor avea loc nişte serbări câmpeneşti sau mai ştiu eu de care, dar este clar că nu va rămâne nimic semnificativ realizat de actualii guvernanţi la Centenarul Marii Uniri.
Pro. Univ. Dr. Ioan Scurtu
Comentarii
Trimiteți un comentariu