*ADEVĂRUL ASCUNS DE ACADEMIA ROMÂNĂ: RELIGIA STRĂVECHE A ROMÂNILOR. ZEUL SUPREM AL POPOARELOR DIN ZONA CARPATO-DANUBIANĂ ŞI BALCANICĂ A FOST RO SAU RA, IAR ZEIŢA ESTE GEEA, CARE FORMAU FAMILIA DIVINĂ*
6.
În tăbliţa 19, este descrisă, de asemenea, această întâmplare nemaivăzută cu tânăra
regină a Macedoniei care a intrat de vie în foc (figura 9).
Fig.9. Plăcuţa 19, tânăra regină a Macedoniei.
Tăbliţa 19, la fel ca şi tăbliţa 109, au fost imprimate în zona Macedoniei, deoarece conţin
informaţii aşa cum le-ar fi perceput un autor din această zonă. Alfabetul folosit în această
tăbliţă conţine unele litere care nu au mai fost întâlnite în altă parte.
Ţinând seama de semnificaţia unor cuvinte şi litere din celelalte tăbliţe, s-a putut stabili şi
semnificaţia literelor care apar numai în această tăbliţă.
Astfel, pentru simbolul asemănător unui “s” îi corespunde “IO” iar pentru “□” îi corespunde
“TO”. De asemenea, în transcrierea textului cu caractere latine, pentru simbolul
asemănător cu un “î” s-a folosit litera “Y”. Este de remarcat faptul că litera asemănătoare
unui “s”apare şi la sfârşitul textului de pe inelul din tezaurul de la Apahida, atribuit gepizilor.
Dacă semnificaţia acestui simbol ar fi aceeaşi ca pe tăbliţă, atunci, textul de pe inel ar
avea următorul conţinut: “O MIA KUIO” ceea ce ar însemna “pentru a mea iubită”, este
posibil ca pe inel acest simbol să aibă semnificaţia literei “H”. Folosirea de către gepizi a
unui alfabet specific traco-geto-dacilor, indică înrudirea acestor populaţii.
Transcrierea textului de pe tăbliţa 19 cu ajutorul alfabetului latin şi traducerea aferentă sunt prezentate în continuare:
MAIHO GhETO E NY SO HEY TO DEY TRAHIO E NO TEO TELA HEO HO EY LIRE YO RO TO NISTOE E NO NOHTIO LIO EA.
Puternicii geţi şi acei cu ei zei ai Traciei şi ai noştri zei cei care cu ei ascultă pe al lor Ro spre răsăritul şi a noastră miazănoapte se află (trăiesc).
MYNTEO MATIHO MAHIDONYO DE TRO GEION TIEO O RE BELOE E SIO ENO A ZE TIN AIO TO.
Înţeleapta împărăteasă a Macedoniei celor trei Gee care pe lângă (ca) o regină frumoasă a fost văzută ca însăşi zeiţă deasemenea.
TO ELIO E DEYA EGA ESO DE NIOE IOE YENO TOE GhENO GhIO TIO RE HO ITO MAEOIO NIOIO EI ENO ZIO RO HA NO SOE SIO A FOHIEO HIO EA MIN TO.
Pentru a o alege zeiţă, singură s-a dus din a ei voinţă aceea teribilă femeie care (era) regină să meargă cel mai bun dintre ei (ele) la zeul Ro cum nu s-a mai văzut în foc, cum pe ea o ţin minte.
IOE SOE ELIE RE HIO NETIO ρ TO EIO.
Ea a fost aleasă regină la a ei naştere cu Ro lângă ea.
DIE RO LO REO DE NOA TIO RE INIOE HO SOE SETY ZEO ENO ZIO RA YIO HO SOE ESO SA LOE ENO T(R)AHIO
Zeul Ro pe regină din nou (ca) regină a lui cu al său scaun zeiesc împreună cu Ra care cu ai săi au plecat din a lor T(r)acie.
O situaţie asemănătoare reginei macedoniene este cunoscută în legătură cu regina Didona
sau Eliza a Cartaginei, cea care a înfiinţat cetatea, însă nu se cunosc relatări de acest fel
despre regine din zona Balcanilor, cu excepţia tăbliţelor de la Sinaia.
Relatări despre cele trei Gee se găsesc şi în tăbliţa 67 care se referă la goţi. Conţinutul
tăbliţei 67, după separarea în cuvinte şi transcrierea cu caractere latine prin păstrarea
valorii fonetice a textului original, este următorul:
DO ENIO LOE ZIOSY DAVO AT IHO TO GeOE SHITO ZONTO GOTO GeOE.
LO NYE DO ILO HO EHT RA SIIO AT IHO NOE REKIO. NY RO EA SOE TIOTION DYO. A SO RA EVIO ION IT YL FO LO SEIOSY ION. TA REHIIO ION O AO EIO SOE GhETYO O HIO GeOA HA NYIO O LYR LOE DA TRO HITOE DIOE SHYTO. LOI DIOE MATIHO DA RIO SOIO SOE DE RA NEIO MATHIHO GETO.
In traducere se poate obţine următorul text:
Până la ei, la Ziosy davo, mergând spre oamenii sciţi sunt goticii oameni (adică goţii).
La ei pentru a ajunge, în dreapta (pe) Ra văzând, mergând pe râurele noastre.
Al lor Ro este al tuturor zeu.
La al lor Ra de fiecare dată ei mergeau în foc la Seiosy a lor. Pe acel râu al lor, pe
apa sa sânt geţii de la a căror oameni, ai lor au învăţat despre ceata celor trei zeiţe
ale sciţilor.
A lor divin împărat al râului este, după Ra al lor, împaratul geţilor.
Din conţinutul plăcii, se poate înţelege că la o anumită cetate numită Ziosy sau Seiosy
mergând spre sciţi se aflau goţii care venerau aceleaşi zeităţi ca şi geţii. Pentru a ajunge la
ei trebuia mers în lungul râurilor având răsăritul soarelui în dreapta. Dacă ne plasăm în
Tracia, pentru a ajunge la goţi trebuia mers spre nord, nord-est de-a lungul unor râuri cum
ar fi Siretul, Prutul sau Nistrul.
In tăbliţa 121, [3] există un pasaj în care se afirmă că zeul Apolo era al lui Ro iar Zabelo al Geei şi avea grijă de “liniştea” celor morţi.:
GE DOE GINO ON SOTIBO FAPTOE DYESO APLO DE RO, ZIO ZABELIO DEOE GEA SO KUE STO PACEO SIE DE SO DOMYCEO KUE ICE ZO MYTO.
Geea, datorită faptelor excesive ale zeului Aplo al lui Ro, Geea în împărăţia sa l-a făcut pe zeul Zabelio zeu al Geei pe care se bazează pacea sfântă a morţilor săi, pe care fiecare vietate o întâlneşte.
În tăbliţa 20 se precizează despre bastarnii care au venit din Asia că au renunţat la zeii
romanilor şi i-au adoptat pe cei ai geţilor în timpul lui Burebista.
Concluzii:
Zeul suprem al popoarelor din zona carpato-danubiană şi balcanică a fost Ro sau Ra,
urmat de Geea.
De asemenea, au mai fost veneraţi şi alţi zei cum sunt: Apolo, Zamolsxis, Mitra, Zabelo, Ion
al Geei, cele Trei Gee ale macedonenilor şi zeiţa Păcii.
O categorie aparte o formau Ionii care intrau de vii în foc pentru a ajunge la Tatăl Ceresc, la
Ro, şi erau consideraţi zei.
-- SFÂRȘIT --
--AUTOR: prof.univ.dr.ing.UNGUREANU Viorel, Bacău--
Comentarii
Trimiteți un comentariu