-- GETO-DACIA MISTERIOASĂ: TROVANȚII DE LA COSTEȘTI-- aceste Ființe Vii ... --

    - LEGENDĂ -

”Demult, pe vremea când Sfarmă-Piatră era prunc si scâncea pentru că îi dădea primul dințișor măcinător de bolovani, planeta noastră era locuită de niste ființe incredibile, rotunde, mari, puternice și înțelepte. 

  Ele trăiau în comunități cu mulți membri, iar cea mai plăcută activitate a comunităților era să înregistreze și să memoreze istoria ființelor extrem de grăbite care treceau în viteză pe lângă ele. 

Se distrau ascultând glasul lor pițigăiat, certurile lor, privind războaiele pe care le creau din motive ridicole, asistând neputincioși la durere și pierderi, la bucurii și petreceri. 

Nu înțelegeau de ce făpturile ciudate care alergau in jurul lor se grăbeau atât de tare și de ce trăiau atât de puțin. Memoria lor înregistrase multe, știau tot despre toate și nimic despre multe. Nimeni nu reușise vreodată sa le afle secretul. 

Ei trăiau într-un alt timp, într-o altă lume, într-un alt spațiu. Pentru ființele grăbite să moară, ele nu însemnau decât niște pietre ciudate aruncate grămadă pe un câmp…nemișcate.”

  

     Într-o bună zi, un grup de cercetători s-au hotărât să studieze creaturile. 

Din pacate au înțeles atât de puține lucruri despre ele. 

  Nu le-au întrebat spiritul, ci s-au mulțumit să le brăzdeze trupul în căutarea unor răspunsuri fără sens. 

Cercetătorii au pierit în cateva clipe…atât li s-a părut lor, trovanților, că a durat. 

Viața făpturilor misterioase ține o eternitate. Viața cercetătorilor, doar o secundă. 

Pe vremea când i-au studiat i-au numit TROVANȚI si au spus despre ei ca ar fi concrețiuni grezoase.     Nimeni nu știe ce ar putea însemna asta dar ființele cele minunate s-au resemnat și au așteptat curioase deznodământul. Au fost dezamăgite să afle ca ființele grăbite să moară nu evoluaseră încă până  la nivelul spiritual necesar unei comunicări logice așa că s-au resemnat să mai aștepte și să mai păstreze câteva secole tainele lor.

    Undeva pe un câmp nisipos, la poalele unui deal de nisip de unde localnicii vin să ia material pentru construcții cu camioane uriașe, se odihnesc EI, TROVANȚII cei nemuritori. O asociație a reușit să înscrie zona în cadrul ariilor naturale protejate și să pună un soi de gard făcut din jumatăți de cauciucuri și o poartă. 

Tot e ceva deși nu reușește să îi protejeze de hoții de nisip pentru că poartă e mereu deschisă și suficient de largă pentru a încăpea un camion mare pe ea. 

“Rezervaţia Naturală Muzeul Trovanţilor din comuna Costeşti a fost înfiinţată în 2005, printr-o hotărâre de guvern,  şi are o suprafaţă de un hectar. Zona protejată este de atunci în custodia Asociaţiei Kogayon, organizaţia nonguvernamentală de protecţie a mediului care numără  aproximativ 200 de membri, toţi voluntari, şi a derulat până în prezent proiecte în valoare de peste 300 000 de euro. “

Trovanții noștri cei seculari au niste particularități incredibile:

Cresc! 
La fiecare ploaie ei sunt fericiți și se hrănesc asemenea plantelor din jur. Se spune că ei pot crește cu 2-3 mm la 1000 de ani.

Se mișcă! 
Fenomenul a fost pus de către cei care i-au cercetat pe seama acestei creșteri, care ar putea modifica centrul lor de greutate și i-ar ajuta să se miște.

Se reproduc, “puiesc” în limbajul locului! 
Ei bine aceasta este o proprietate uimitoare. 
Mulți dintre trovanții de la Costești sunt plini de pui. 
Pe trupul lor există mici concrețiuni, un soi de biluțe rotunjoare care cresc și, la un moment dat, cad pe pământ, devenind trovanți independenți.

     Știu că v-am uimit cu aceste afirmații, dar în acest caz avem de-a face cu FIINțE vii ce împart planeta alături de noi. Nu putem să mai considerăm trovanții drept niște simple pietre, ci trebuie să îi privim ca pe niște făpturi la fel ca noi, care simt si traiesc la fel ca noi, doar ca în altă variantă a curgerii timpului. 
Pentru trovanți oamenii ar reprezenta ceea ce pentru oameni reprezintă Efemeridele, acele musculițe care se nasc dimineața, se agită toata ziua, se reproduc, iar seara mor.

Locuitorii din zonă cred că trovanții le poartă noroc și îi duc acasa, îi pun în curte sau în ghivecele cu flori și îi udă. 
Se spune că dacă îi iubești și îi ingrijești la fel ca pe flori, ei îți vor purta noroc și te vor proteja de răutate și ură. Ideal ar fi să îi lăsăm acolo unde îi găsim, alături de familiile și de comunitățile lor.

Haideți să îi protejăm, să îi iubim și să încercăm să nu îi ucidem așa cum am făcut cu multe alte specii cu care am împărțit planetă. 

Mergeți să îi vizitați cu respect și cu admirație, atingeți-i ușor fără să le faceți rău și încercați să le ascultați poveștile și să le mângâiați spiritul cu prezenta voastră. Veți fi mai fericiți și mai norocoși dupa această întâlnire minunată!