-- Serial: „DACIA MARE” -- un proiect etno-politico-statal de la începutul secolului al XIX- lea, promovat asiduu de către MIHAI EMINESCU --

                 * D A C I A  M A R E *
                                                          (partea I)

            


                        „Dacia Mare” a constituit un proiect etno-politico-statal elaborat la începutul secolului al XIX-lea de către boieri patrioţi. 
  El a fost reluat de către revoluţionarii paşoptişti şi continuat de patrioţii români în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. 
   
    A eşuat atât din cauza obedienţei puterii politice faţă de Marile Puteri, cât şi a presiunilor acestora. 

Denumirea proiectului ar putea constitui o enigmă, în contextul în care se atribuise ţării numele de România. Promotorii săi au considerat că redescoperirea şi asumarea identităţii, dar şi recuperarea unor părţi din vatra originară de vieţuire, smulse de imperiile vecine, constituie o datorie naţională şi o problemă de conştiinţă.

       Mihai Eminescu, cel mai important dintre promotori, a înţeles că refacerea unităţii spaţiului străvechii Dacii era pentru români o problemă de renaştere naţională, iar nu o simplă „afacere”, aşa cum încercau să o exploateze marile imperii vecine în folos propriu.

Premise

        Precum se cunoaşte, începând din secolul al XVIII-lea, când trei mari imperii (otoman, ţarist şi habsburgic) înconjuraseră, practic, vatra de vieţuire a neamului românesc şi se confruntau pentru acest spaţiu chiar în interiorul său, în marile cancelarii s-au făcut proiecte, unele oculte, care vizau reconstituirea Daciei, ca stat-tampon între acestea. 

        Ideea constituirii unui stat (regat) cu numele „Dacia”, care să cuprindă teritorii ale străvechii Dacii, a devenit problemă de negociere între imperiile europene, în contextul războaielor napoleoniene de la începutul secolului al XIX-lea. 

     Boierii români patrioţi visau la unirea Principatelor în „Dacia” sau „Valahia Mare”, iar imperiile vecine se târguiau să obţină foloase din unirea Ardealului cu Principatele Dunărene, formând „regatul Dacia”.

     Atât imperiul habsburgic, cât şi cel ţarist, au dorit, în anumite contexte geopolitice, formarea unui stat-tamon, cu numele Dacia, însă fiecare voia să-l ia sub tutelă proprie: „Dacia austriacă” urma să încorporeze Ardealul unit cu Principatele, iar „Dacia rusească” urma să încorporeze Ţara Românească
(Valahia), Moldova şi Dobrogea. 

      Deci, fiecare imperiu vecin voia o Dacie a lui, şi NU o Dacie românească.

    Numele „Dacia” a constituit premisa pe fundamentul căreia, începând de la revoluţia paşoptistă, a fost gândită refacerea statalităţii româneşti în vatra ancestrală a neamului.

        O pleiadă de filosofi, istorici, sociologi sau revoluţionari, reprezentând aşa-numita „generaţie paşoptistă”, s-au apucat cu înflăcărare revoluţionară de o activitate laborioasă pentru redefnirea naţiunii române. 

           Este important de menţionat că Mihai Eminescu a cunoscut aceste proiecte, unii dintre autorii
lor, îndeosebi învăţaţii ardeleni, fiindu-i mentori îndeosebi în perioada studiilor sale la Cernăuţi şi Viena.
~DACUL MAILO~

(VA URMA)