Primul homo sapiens din Europa, cea mai veche așezare stabilă din Europa, cea mai veche scriere, cea mai
veche cultură - astfel de sintagme îi sperie pe mulți, dar mai ales, culmea, pe cercetătorii...români.
Nu de puține ori, istoricii noștri, într-o luptă oarbă cu cei care se entuziasmează în fața unor descoperiri
precum cele enumerate mai sus, susțin ca românul traiește o frustrare istorică.
Romanul ar fi frustrat, chipurile, ca nu a avut si el o istorie grandioasa, de invingator, precum altii,
si atunci își inventează una care sa îl satisfacă.
Dar cineva trebuie să fi fost primii. Uneori acestia suntem noi, alteori sunt altii.
Noi si noi descoperiri duc mereu la schimbarea datelor din cărțile de istorie, iar dacă uneori suntem și noi printre
primii, acest lucru ar trebui să ne onoreze, nu să ne sperie!
Daca am lasa deoparte toate aceste temeri si am cauta sa cernem și să așezăm fiecare lucru la locul lui si
să-i dam importanța cuvenită, am fi priviti, poate, cu mai mult respect in Europa.
Dar cine sa ne respecte, dacă noi înșine nu ne respectăm?
Cât datoreaza Europa acestor locuri, acestor civilizații, acestei istorii, acestor oameni?
Cât datorează Europa acestui ungher de lume, în care au încolțit primele semințe de civilizație si spiritualitate
europeana?
Gânditorul de la Hamangia, considerat între cele mai importante artefacte din istoria omenirii, este un
simbol al acestor rădăcini multimilenare.
Pe umerii lui s-au asternut deja 7000 de ani, dar daca ar incepe astazi sa vorbeasca, probabil ar spune:
"Bun venit acasă, Europa!".
Comentarii
Trimiteți un comentariu