* DAC *
Și ce dacă mă cred dac?
Eminescu în mine mai trăiește.
Și ce dacă Brâncuși sculptează viața mea?
Decebal îmi este rege și Ștefan braț îmi este.
Burebista îmi dă vigoare, iar Cuza este primăvară
Și ce dacă Enescu înseamnă zori de zi,
Iancu și Tudor, amiază și apus de seară?
Haiducii îmi curg prin vene,
Mihai m-a plămădit soldat,
Iar Mircea dârzenia m-a învățat.
Porumbescu-mi cântă la ureche
Ion Creangă e în graiul meu...
Îi simt pe toți, OAMENI fără pereche
Pilaștri ai EU-lui meu
Și a cui în DACIA mai crede...
Și ce dacă mă cred DAC?
TU, care mă judeci, fără de NEAM în suflet
Și trup fără un strop de sânge...
(Cristian Sav)
Comentarii
Trimiteți un comentariu