* CĂCIULA DACICĂ -PILEUS - *
Uşor de recunoscut în orice reprezentare imagistică, căciulile geţilor, cu nota specifică – vârful aplecat în față, erau confecţionate din material ţesut pentru timp de vară sau din blană de miel pentru iarnă.
Căciulile getice specifice s-au generalizat pentru că erau modul cel mai practic de a mentine părul strâns în decursul diverselor activităti. Partea mai umflata din faţă a căciulii menţinea nodul părului. În timp, pe când s-au aplicat metode de tuns, s-a uniformizat şi căciula.
Denumirea de MOȚI vine de la chica antică, moţul de păr, pe care îl purtau barbaţii şi care era un obicei geto-dac, uzitat până în a doua jumătate a secolului trecut în ţara Moţilor.
Căciula dacică, numită PILEUS, era nu numai un acoperământ de cap, ci si un semn distinctiv.
Dacii care purtau pileus – PILEAȚI - făceau parte din pătura socială superioară, formată din aristocraţi (TARABOSTES) şi războinici.
Cei din patură socială inferioară – COMATI (sing.:comatus) – nu purtau pileus, aveau capul descoperit.
Prin urmare, este mult mai potrivit, termenul de căciulă dacică.
Chiar şi astăzi, în anotimpul friguros, în foarte multe zone din România țăranii poarta căciuli din blană de miel, cu vârful îndoit în față sau într-o parte, asemenea dacilor. Toate căciulile sunt făcute din blană tăbăcită de miel, ale căror culori consacrate sunt negru, cafeniu şi gri-brumăriu, niciodată alb sau tărcat.
În custodia Muzeul Naţional de Istorie a României se găseşte o figurină antropomorfă, aparţinând perioadei eneolitice, mai exact culturii Gumelniţa, obiect descoperit în comuna Vidra şi care are o vechime de aproximativ…7.000 de ani. Figurina poartă pe creştet o căciulă care seamănă izbitor de bine cu o căciula dacică.
Evident, nu putem vorbi de geto-daci, în adevăratul sens al cuvântului, în urmă cu 7.000 de ani, dar putem vorbi de strămoşi de-ai lor, care au transmis mai departe, până la ei, asemenea elemente de vestimentaţie.
Aşadar, această căciulă este originară din spaţiul nord-dunărean şi nu a fost “importată” din alt spaţiu geografic.
Cu atât mai mult cu cât frigienii, un alt neam care a “popularizat” această căciulă în lumea antică şi, ulterior, în simbolistca mondială, erau, urmaşi ai neamului tracic al brigilor, ce au migrat din zona balcanică în Anatolia (Turcia de astăzi) în preajma mileniului I î.C.
Pe reversul unui denar de argint emis de împăratul Traian după cucerirea Daciei, este reprezentat un luptător dac, aşezat pe scut în atitudine resemnată, cu falx-ul lângă el.
Putem observa ca el poarta căciula tipic dacică – pileus.
DECENEU dădea preoţilor daci căciuli numite de Jordanes “pileus” şi care erau căciulile conice ale dacilor. Deceneu a cerut dacilor ca pe toti dacii/getii care poarta caciuli din astea “Pileus”, sa fie numiti de acum incolo “CAPILLATI”, denumire pe care geţii au acceptat-o şi respectat-o foarte mult, folosindu-o si pânã in ziua de azi (Jordanes se refer la “azi”, la vremea lui, adică secolul VI îC).
Pilleati şi Tarabostes fiind conducatorii dacilor şi geţilor, dintre care se aleageau regii şi preoţii, purtau căciula lor dacică cunoscută de noi şi de restul globului ca şi „ Phrygian cap ”.
Jordanes se refera la caciula conicã numitã ,,pileus" în secolul 1 îC purtate numai de conducătorii din Dacia, ei numindu-se Pilleati, deci “cei cu căciula pe cap”.
De mentionat e că dacii aveau ca modă capilară să îşi împletească coada în vărful capului şi o împleteau singuri in faţă.
Problema era că la daci le cădea vârful căciulii în faţă din cauza cozii, iar la greci, care nu aveau coadă sus pe cap, căciula statea dreapta în sus, conică. Dar e una si aceeasi caciulã.
CĂCIULA DACICĂ, ,”Obicei vechi ... De la moşii şi strămoşii mei lăsat. / Cu căciulile pe frunte /Stăm de veacuri ca un munte / În curbura Arcului Carpat, /Asta e căciula mea / Şi o port cum se purta /Că-i obicei din daci păstrat /... Cin’ nu crede să se ducă La Columnă să se uite şi-o vedea, / Sabia încovoiată, arcul, scutul şi căciula Orice dac le-avea ... “
Comentarii
Trimiteți un comentariu