-- LEGENDE...”PARALELE”, dar cu mult adevăr în ele -- ARYAMAN -- de la dr. Napoleon Săvescu

         * ARMÂNII și ....zeul Vedic ARYAMAN *

                Există o legatură între substantivul sanscrit ”aryaman”, zeul vedic Aryaman, pe de o parte şi pe de altă parte numele de armân, cuvânt prin care se autodefineşte populaţia vlahă/machedonă din sudul Dunării, chestiune asupra căreia vrem să ne oprim în cele ce urmează.

           După cum a stabilit savantul francez Georges Dumezil, rădăcina lingvistică a lui aryaman este ,,ARYA”- populaţia nucleu a indo-europenilor (1).

      Prin ARYA  se înţelege omul aparţinînd uneia dintre castele brahmana, kshatrya, vaisya, în opoziţie cu casta sudrya şi cu neamurile barbare, prin urmare, NEariene.

     Un ARYA este un om nobil, nu în sensul de bogat sau avut,  ci acel ce respectă ritualul VEDIC şi sacrificiile, cuvântul onorabil fiind mai aproape de sensul iniţial. 

     De la arya s-a format un substantiv comun ,,aryaman”, desemnând o varietate de prieten . 

După alții arya înseamna sfântul, o mai veche denumire dată înţelepţilor, specialişti în sacru (2).

         În Transilvania, pârâul Arieşul, dar şi valea Iarului, precum şi refrenul din colinde ,,Dal’ erului, Doamne”(de la care, prin contrâgere a rezultat ,,Ler”) sunt reminescenţe lingvistice ale aryenilor vedici, plecaţi spre est, cu multe mii de ani Î.H., unde au întemeiat civilizaţia iraniană şi în final au invadat și India, la mijlocul celui de-al doilea mileniu (I.H.).

     Iranienii se revendică astăzi ca fiind urmaşii nobililor arya, schimânduș și numele din perasni în arian...iranieni.
Țara lor din Persia a devenit ...de la Aryan...Iranian...Iran.

                În ceea ce priveşte divinitatea Aryaman, aceasta aparţine grupului de zei vedici ADITYA, adică urmaşii lui Adity, cuprinzând de cele mai multe ori şapte sau opt zei (3)

           Aryaman este ,,ospitalierul”, o prelungire a epitetului ,,prietenosul”, iar în RIG-VEDA apare ca întemeietor şi patron al căsătoriilor, ceea ce pe înţelesul tuturor s-ar traduce prin ,,naşul”.

        Conform cu Georges Dumezil, perechea de zei ARYAMAN-DAKSHA, ar trebui situată în fruntea listei zeilor ADITI chiar înaintea cuplului MITRA-VARUNA , aşa cum apare în Maitrăyani Samhita :
,

”Aditi dorea să aibă copii. Ea a pregătit o fiertură groasă şi după ce a oferit-o ca libaţie, a mâncat ce i-a rămas ; i s-au născut DAKSHA și ARYAMAN . Ea a făcut o altă fiertura şi a mâncat ce-a mai rămas; i s-au născut MITRA și VARUNA” (5).

   După unele păreri, care până în prezent nu au fost contrazise, zeul DAKSHA se află la originea numelui de DACIA sau DAKIA (6), numele având înţelesul de ,,creatorul” sau puterea creativă.

      Transpus în plan geografic, mitul, celor două divinităţi vedice amintite, apare pozitionat luând ca axă fluviul Dunărea astfel : Aryaman se află la sud şi Daksha la nord, pe considerentele expuse în cele ce urmează.

     Mai multe texte din Brahmana, vorbesc de ,,drumul lu Aryaman”, care trebuie înţeles ca fiind drumul SOARELUI, cel care conduce pe calea spre miazazi (7).
        Conform dicţionarului sanscrit, drumul lui Aryaman pe bolta cerească este Calea Lactee sau Calea Laptelui, ori Drumul Armânului.

                În legătură cu acest aspect se povesteşte că Maharşi, după ce i-a mulţumit pe zei prin rugăciuni şi laude, le-au cerut vaci.
    Zeii fiind mulţumiţi le-au dat vaca Kămadhuk, adică vaca ce îţi dă tot ceea ce doreşti când o mulgi. 

Dar ei, dupa ce au primit vaca Kamadhuk nu au fost în stare să-i mulgă laptele şi atunci l-au rugat pe zeul Aryaman să o facă.
Evident Aryaman şi armânii sunt mulgători prin excelenţă, iar episodul ascunde un tâlc anume.

        Potrivit literaturii epice şi Puranelor sunt două drumuri care duc către lumea cealaltă : unul este cel către nord, cel al asceţilor şi yoghinilor, aflaţi în sfera nonacţiunii şi reunţării, în timp ce drumul spre sud, ,,drumul lui Aryaman” este a celor ce urmează religia tradiţională, ritualistă (10).

         Dacă valahii/macedonenii din sud îşi spuneau lor ,,armâni”, ei denumeau triburile traco-geto-dace din norul Dunării prin cuvântul ,,mucani”, o prescurtare de la sanscritul kârtty-mukha sau ,,Faţa Gloriei” (11). 

Aceste apelative provin din funcţiunile atribuite cuplului de zei Mitra-Varuna şi Aryaman-Daksha.

              Mitra, cu care Aryaman a fost asemuit, înseamnă ,,prietenosul”, şi ,,ospitalierul”, în timp ce Varuna, ca personificare a cerului nocturn ţine de aspectele întunecate.

    Legenda lui kârtty-mukha, de la care derivă numele de mucan este atestată arheologic pe teritoriul Daciei, prin acele măşti înspăimântătoare numite impropiu Gorgone şi care serveau drept paznici la porţi contra duhurilor rele, dupa acelaşi principiu ca şi în cultura hindusă.

    Această dualitate armân-mucan este o reflectare în oglindă a cuplului divin vedic Aryaman-Daksha, în cadrul societaţii pastorale traco-geto-dacice, cuplu care împrumută din atributele lui Mitra-Varuna. 

    Ar mai explica aceste asocieri şi faptul că, în timp ce armânii s-au ocupat cu preponderenţă cu păstoritul, excelend în ritualul religios, mucanii au trebuit nu odată să poarte războaie, ceea ce presupune o natură de temut.

           Georges Dumezil a mai arătat că Aryaman este prezentat în Rig-Veda ca specialist în daruri, iar cel ce dăruie este numit ,,arymanian” ( arymânian-n.n.). 

De la capacitatea lui Aryaman şi respectiv a armânilor de ,,a da” a rămas în graiul armânesc cuvântul ,,dai-mă”.

Câteva concluzii se impun :

a). Este o greşală a se deriva numele de armân din român şi cu atât mai puţin din roman.

b). Armânii sunt un neam traco-geto-dac, sunt chiar nucleul primar al popoarelor indo-europene şi o dovadă că Balcanii şi România/Dacia/ Daksha, precum şi câteva alte teritorii adiacente au constituit matca şi centrul vechii Europe.

c). Armânii au cel puţin aceleaşi drepturi ca şi iranienii de a se revendica din VEDICII ARYA, iar acest lucru se va înţelege mai bine în momentul când vor fi cunoscute vedele carpato-dunărene, de existenţa cărora de ceva timp vă vorbesc.

d). De la înţelesul de om sfânt, pentru arya şi de la atributul de patron al căsătoriilor al zeului Aryaman a rămas până azi afinitatea armânilor pentru religie şi instituţia năşiei care la ei este încă prezentă.

e). După cum Aryaman este mulgătorul, tot astfel armânii, prin îndeletnicirea lor sunt vestiţi crescători de oi.

f). Denumindu-i mucani pe daci, pe fraţii lor, crescători de oi, din nordul Dunării, ei se autodefinesc ca prietenoşii şi ospitalierii, corespunzător atributelor cuplului de zei Aryaman-Daksha.

g). Situarea pe harta geografica a armânilor la sudul Dunării şi a mucanilor/daci la nordul acesteia, corespunde drumului lui Aryaman care este unul către miază-zi.

h). Cuvântul ,,daimă” provine din calitatea lui Aryaman de specialist al darurilor, iar sensul lui iniţial nu s-a pierdut.

Conjugarea în limba sanscrită a verbului ,,da” cu acelaşi înţeles ca şi în româna-,,a da”, ,,a dărui”(atributul lui Aryaman) este la optativ, diateza activă persoana întâi astfel :

singular -,,daiyam”, dual -,,daiva”, 

plural -,, DAIMA”. 

Optativul ,conform lui Th.Simenschy, serveşte în sanscrită ca să exprime o dorinţă, mai ales cînd se adresează zeilor (Th.Simenschy, Gramatica comparată a limbilor indo-europene, Ed. didactica şi pedagogică, Buc.,1981, pg.430 şi celelalte).

Optativul deziderativ arată o dorinţă : ,,să avem un fiu!…să avem parte !…”