Aşezarea de la Feţele Albe este considerată unul dintre cele mai misterioase locuri din Munţii Orăştiei, tărâmul vechilor cetăţi dacice.
Oamenii povestesc despre ielele care ar fi trăit în templele de la Feţele Albe şi despre pădurea bântuită care înconjoară şi ascunde ruinele.
În fiecare vară, în preajma sărbătorii de Sânziene (24 iunie), la monumentele de la Feţele Albe sunt organizate excursii sau meditaţii.
Fețele albe, o veche aşezare dacică ruinată de aproape două milenii, îngropată sub o pădure despre care localnicii cred că ar fi bântuită de spiritele ielelor, reprezintă unul dintre cele mai fascinante locuri din munţii Hunedoarei.
Aflată în vecinătatea oraşului antic Sarmizegetusa Regia, „cetatea“ Feţele Albe era, de fapt, potrivit istoricilor, un mare cartier al capitalei Daciei pre-romane din vremea lui Decebal.
În acest punct există un complex de construcţii dacice, dispuse pe patru terase, toate amenajate de mâna omului.
Există şi o a cincea terasă, dar pe care nu sunt construcţii. „Distrugerea lor poate fi plasată în anul 102 şi pusă pe seama armatelor romane care, în cursul primului război dacic cu Traian, au ajuns până lângă Sarmizegetusa. Distrugerea lor definitivă a avut loc în anul 106“, au concluzionat istoricii Hadrian Daicoviciu şi Ioan Glodariu, în studiul dedicat monumentelor de la Feţele Albe.
Acoperită aproape în totalitate de pădure, aşezarea a cuprins, în cele aproape trei secole de existenţă, zeci de locuinţe şi cel puţin două temple, dar şi un sistem de captare a apei prin conducte.
Toate au fost incendiate şi demolate în timpul celui de-al doilea război de cucerire a Daciei, purtat de romani, iar de atunci vechea aşezare a rămas părăsită.
Despre această cetate, localnicii cred că a fost locul unde trăiau preotesele zeiţei BENDIS (cunoscută ca sau confundată cu Artemis, Luna sau Diana) – divinitatea nopţii, a incantaţiilor şi a farmecelor.
La Feţele Albe se văd urmele templelor şi ale altarelor mistuite.
Rămăşiţele sanctuarelor din calcar ies, ca nişte colţi albi, de sub covorul de vegetaţie şi de sub rădăcinile sub care a fost ascunsă aşezarea.
Ele stau la originea unor legende înfiorătoare, vechi de mii de ani.
„În Feţele Albe era un fel de mănăstire, cum s-ar spune în zilele noastre. Acolo erau date, de la naştere, fetele pe care dacii le hărăzeau pentru a sluji zeităţilor lor. În vreme de secetă sau de război, unele dintre aceste fecioare erau sacrificate şi aduse ca jertfă lui Zamolxis sau altor divinităţi. Erau aruncate de pe stânci, iar dacă, după astfel de sacrificii sângeroase, dacii vedeau că zeii s-au îmbunat, îi cinsteau pe părinţii fecioarelor ucise. Astfel se povesteşte la noi“, povesteşte Petre, unul dintre ghizii informali ai locului.
În noaptea de Sânziene se culegeau florile sălbatice ce cresc prin fân, pe dealuri, şi sunt bune ca leac pentru boli. Fetele purtau cununi de flori să se păzească de spirite şi tot atunci le erau aduse ofrande zeiţelor, la Feţele Albe“, povesteşte o localnică.
Istoricii oferă o versiune asemănătoare asupra modului în care aveau loc ritualurile.
„Diana romană la noi ar fi reprezentat-o Artemis – Bendis tracică, despre care ne vorbeşte Herodot, spunând că femeile din Tracia şi din Peonia, când jertfesc zeiţei Artemis – Regina, îndeplinesc ritualuri folosind întotdeauna paie de grâu“, afirma istoricul Ion Horaţiu Crişan, în volumul „Spiritualitatea geto-dacilor“ (1984).
Numele aşezării Feţele Albe a stârnit, de asemenea, controverse.
„Noi spunem, potrivit tradiţiei, că numele locului vine de la fetele albe la faţă care slujeau în cetate.
Aveau feţele albe pentru că nu ieşeau niciodată din acel loc, nu se arătau lumii“, povesteşte localnica Lucreţia Râmbetea.
Oamenii din zona Grădiştii afirmă despre pădurea din jurul Feţelor Albe că ar fi bântuită.
Noaptea nu este deloc indicat călătorilor să rămână în pădure. În apropierea templelor, o suprafaţă considerabilă din pădurea seculară de brad este uscată.
Soarele nu a putut pătrunde prin desişul pădurii, pentru a-i da culoare şi a o salva de la moarte, iar în umbra ei nicio buruiană nu a mai crescut de zeci de ani.
Pădurea uscată care înconjoară Feţele Albe se animă în preajma sărbătorii de Sânziene, din 24 iunie.
„În aceste zile, creşte numărul vizitatorilor aşezării de la Feţele Albe.
Printre ei se află oameni care vin să mediteze sau să participe la diverse ritualuri. În anii trecuţi, grupurile veneau la Sarmizegetusa Regia, însă în cetatea dacică regulamentul de vizitare este foarte strict, iar ei nu mai sunt lăsaţi să se manifeste astfel.
Aşa că se îndreaptă spre Feţele Albe, unde, din păcate, locul este nepăzit şi lăsat nimănui“, a afirmat Vladimir Brilinsky, administratorul sitului Sarmizegetusa Regia.
Comentarii
Trimiteți un comentariu