-- FABULOASA ROMÂNIE MAGICĂ --

                  * ROMÂNIA FASCINANTĂ *

                           (Pe urmele Străbunilor)

    Ţara noastră are foarte multe locuri de vizitat, locuri care forţează uneori limitele minţii.

România este o țară faimoasă pentru panoramele sale fabuloase, cu munții maiestoși, păduri bogate și monumente naturale de o frumusețe rară. 

Nimic nu se compară cu o excursie prin cele mai pitorești locuri din țara noastră. Fie că te simți cel mai bine în creierii muntelui, vrei să te relaxezi pe o plajă frumoasă sau doar să rămâi cu gura căscată la un loc neobișnuit, România le are pe toate.

• Şinca Veche – Templul Ursitelor

Şinca Veche – Templul Ursitelor

Descrierea

Șinca Veche apare în acte începând cu secolul al XII-lea și este cunoscută, pe lângă numeroasele vestigii arheologice încă nevalorificate (în păduricea de lângă templu se găsesc ruinele unei cetăți dacice), grație istoricului și filologului român Gheorghe Șincai, a cărui famile își are rădăcinile aici.

Dat fiind faptul că Șinca a fost o localitate la granița dintre România și Imperiul Habsburgic, a avut o istorie mai năpăstuită, influențată de comunitățile care s-au perindat în timp pe aici. A fost folosit ca loc de refugiu și rugăciune de către călugării ardeleni hăituiți de Maria Tereza, pe la 1700, pentru a trece la catolicism.

Istoricii spun că biserica rupestră este unică în lume.

Din legendele locului aflăm că biserica rupestră mai poartă denumirea și de Templul Ursitelor, datorită faptului că aici ni se împlinesc dorințele spuse din inimă, de Templul Cristalelor, datorită faptului că aici s-au găsit foarte multe cristale de cuarț încrustate în șanțurile luminoase care traversează pereții până la altar, și, mai nou, de Templul Iubirii Divine, datorită faptului că toți cei care vin aici simt în inima lor acea comuniune tainică și inefabilă cu Dumnezeu Tatăl.

Drumul porneşte din centrul localității și te conduce prin poiană până la pădurea unde se vede o cruce mare și simplă, din beton. De aici mai faci câteva minute până la sfântul aşezământ. În această zonă, vegetația este mult mai abundentă, iar pădurea este foarte deasă.

Săpată sub un deal, se ascunde misterioasa construcție de la Șinca Veche. Cum urci, în partea dreaptă a templului șipotește încetișor pârâul cu apă vie.

Primul lucru care te uimește, cum intri în templu, este turla bisericii, înaltă de vreo 10 metri, care a fost ridicată din interior, în gresia moale, și al cărei vârf este ca o fereastră deschisă către cer.

Tradiția populară spune că pe acolo coboară energiile subtile și e bine să rămâi mai întâi câteva minute sub baia purificatoare de lumină benefică de sub turlă și abia apoi să mergi și să te rogi în pacea sufletului la altar, acolo unde ne regăsim pe noi ca ființe din lumină.

Turla bisericii rupestre de la Șinca Veche este una nemaiîntâlnită.

Învârtindu-se de trei ori în jurul turlei, coboară un șanț spiralat, ce se desparte apoi în două și se continuă într-un mod misterios pe fiecare dintre pereții camerelor, pentru a se împreuna iar la altar, chiar sub steaua lui David.

Lumina se proiectează într-un mod ingenios și plin de înțelepciune în cea de-a doua cameră.

Într-un anumit moment al zilei, când Soarele se află situat deasupra templului, lumina sa intensă pătrunde prin turla ce comunică cu cerul și se proiectează în cea de-a doua cameră, printr-o fereastră săpată genial deasupra ușii dintre cele două camere.

Se știe că, de fiecare dată când lumina este proiectată pe un anumit obiect, se manifestă și umbra acelui obiect. În acest lăcaș, însă, lumina pică pe podea, dorind parcă să pătrundă adânc în Templul Inimii, fără să genereze practic nicio umbră.

Căutătorii de comori au săpat cu îndârjire în podeaua templului, crezând că lumina indică vreo comoară a dacilor, dar au uitat de faptul că singura și cea mai de preț comoară a „templului“ este chiar sufletul lor,

Cu cât pătrundem în interiorul templului, zgomotele exterioare dispar și suntem înconjurați de o liniște profundă, care se completează cu semi-întunericul ce învăluie altarul.

Pereții sunt simpli, ca un penaj cald, nimic nu îţi distrage atenția; în centrul Altarului Inimii se găseşte Steaua lui David și în centru ei simbolul Ying-Yang.

Istoricul

Manastirea rupestra Sinca Veche este un vechi lacas de cult ce se afla la Sinca Veche, in cotul format de Muntii Fagaras si Perisani, la 45 de kilometri de Brasov si la 22 de kilometri de Fagaras. Locasul de cult se gaseste langa comuna Sinca Veche, sub dealul Plesu. Localitatea in sine se afla in centrul tarii la 30 de kilometri nord de Zarnesti, intre Cocoasa Persanilor la nord si podul peste paraul Bungetu la vest.

In localitatea Sinca Veche se poate ajunge usor cu masina, localitatea fiind amplasata la cativa kilometri de localitatea Persani, pe DN 68, intre localitatile Brasov si Fagaras. Biserica rupestra se afla la circa doi kilometri de localitatea Sinca Veche – toti localnicii cunoscand drumul si putand sa va ofere indrumarile necesare.

La Sinca Veche se vine pentru legendele si misterul lacasului de cult sapat in piatra. Acestui lacas i s-a dus vestea de „Templul Ursitelor”, „Manastirea Sapata in Piatra” sau „Templul de la Sinca Veche”, loc de reculegere, de implinire a dorintelor bune, dar si de oaresce fenomene paranormale – dupa parerea unora.

Cunoscut mai mult sub denumirea de „Templul Ursitelor”, locasul de cult din Sinca Veche se banuieste ca are o vechime de aproximativ 7.000 de ani si se presupune ca ar fi apartinut aceleiasi civilizatii care a intemeiat „Templul Alb” din Insula Serpilor.

Manastirea rupestra nu a putut fi datata cu precizie, versiunea mai des intalnita accepta ca an al aparitiei 1742, moment cand bisericile ortodoxe sunt interzise. Sunt pareri care spun ca manastirea exista de cateva mii de ani, avand origini dacice sau chiar mai inaintate.

Controversele asupra lacasului sunt legate nu numai de imposibilitatea datarii si a stabilirii originilor sale, a autorilor insemnelor de pe pereti, ci si de arhitectura. Biserica are doua altare, ceea ce ii face pe multi sa sustina ca nu are o origine crestina

Vatră a multor tradiţii

Dupa parerea unora, aici au avut loc si fenomenele paranormale, viziuni si vise premonitorii. Aceste, spre intarirea misterului, sunt dublate de aparitia pe pelicula fotografica a unor sfere albe, invizibile in momentul fotografierii.

Dealul Plesu, pe care este construit Templul Ursitelor este locul unde tinerii din zona arunca, din cele mai vechi timpuri, o roata pe care leaga paie carora le dau foc. Localnicii au credinta ca astfel isi vor afla ursita si se vor casatori pana la sfarsitul anului. Traditia se respecta de trei ori pe an, de Sfantul Gheorghe, la Lasata Secului, inainte de Pasti si la Schimbarea la Fata a Domnului.

Localnicii vorbesc despre „Templul ursitelor”, pentru ca in acest loc s-ar implini dorintele celor care vin sa se roage. Mai era si alta credinta, pastrata si azi, dar in mica masura, insa urmata cu strasnicie in vremuri imemoriale.

Oamenii din zona erau convinsi de puterea extraordinara care se ascunde sub piatra, asa ca intrau in galerii si lasau acolo icoane, haine, apa si mancare. Credeau ca lucrurile acelea se incarca astfel cu o energie deosebita, pentru ca apoi veneau, recuperau totul si consumau mancarea, purtand si hainele, iar icoanele erau duse acasa, in speranta ca vor transfera macar o mica parte din „sufletul” pamantului in caminul si in viata lor

Legenda

Templul Ursitelor a fost construit de Marele Preot Dac Ascorias și dat în folosință cu ocazia sărbătorii Anului Solar din noaptea de 24 spre 25 decembrie, sărbătoare ce simboliza reînnoirea anului.

Acestea s-au petrecut în anul 34 î.Hr. În acele timpuri, Marele Preot Deceneu care, în ultimii săi ani de viață, se retrăsese în peștera de la Muntele Sfânt.

Deceneu, inspirat fiind de Zalmoxis, îi transmite planul construcţiei Templului Ursitelor lui Ascorias, care era conducătorul religios al zonei Făgăraș. Deci, sub îndrumarea directă a Marelui Preot Deceneu a fost construit Templul Ursitelor și dat în folosință pe 25 decembrie, anul 34 î.Hr. ( anul nașterii lui Iisus)

Bibliografie:
1. Cartea „Sufletul Neamului Românesc” – Legenda nemuritorilor din Valea Dunării --