-- DUȘUL DIMINEȚII, RECE, RECE CA GHEAȚA... --


                                                               * DECLARAȚIA ZILEI *
                         de la regizorul Cristian Mungiu


               
     Sigur că s-au mai schimbat niște lucruri după     ”revoluție”. 
Parcă există un pic mai multă conștiință socială, există niște vărfuri și câteva realizări individuale remarcabile, în destule domenii. 

     Însă în continuare, șmecheria e la putere și e foarte stimată, iar mitocănia pare că s-a întins. 

     Pare că facem lucrurile de mântuială, n-avem vreo înclinație naturală pentru corectitudine, suntem incapabili să ne asociem, suntem cârtitori și invidioși, prea adesea ”provinciali”, meschini și foarte predispuși la compromis - de toate naturile. 

      Bârfim cu patimă, suntem doar superstițioși, dar ne vedem credincioși, plutim într-o ciorbă generală de ură, invidie, răutate, frustrare și de dorință ascunsă  ”să moară și capra vecinului”. 

      Iar vorbele noastre de duh ”Cine împarte, parte își face”, ”Hoțul neprins e negustor cinstit”, ”Scopul scuză mijloacele”și altele asemenea ar trebui...anchetate de DNA! 

    Pentru cine citește multă presă - ca mine -, ultimii ani au fost înfricoșători: pe lângă spectacolul interminabil al corupției, imposturii și imoralității, a devenit clar că în România, în cazul unui accident, supraviețuiești doar dacă ai zile, nu există plasă de siguranță, sistemul nu te salvează și nu te apără. 
De nimic! 
Din perspectiva unui părinte de copii, situația e cam dramatică.”
(Cristian Mungiu)

   P.S.
Oare dacă fiecare dintre noi, în sinea lui, am conștientiza toată  această situație  și am încerca totodată să schimbăm ceva, MAI ÎNTÂI LA NOI ÎNȘINE, situația nu 
s-ar schimba mult în BINE ȘI FRUMOS PENTRU TOATĂ ȚARA?!... Întrebare retorică, desigur...





Comentarii