-- DE CE AU ACCEPTAT GETO-ROMÂNII AȘA UȘOR CREȘTINISMUL -- 2. --

* GETO-ROMÂNII AU ACCEPTAT TRECEREA LA       CREȘTINISM DOAR PENTRU CĂ NU ERA ÎN    CONTRADICȚIE MAJORĂ CU ZAMOLXIANISMUL *
                            (adaptare după Thraxus Ares)
                                        2.


       Răspândirea în mod pașnic a creștinismului pe teritoriul Geției arată faptul că geto-românii au preluat și și-au însușit noile obiceiuri ca pe un act firesc suprapunând vechilor tradiții noile învățăminte.
        
        Pentru a exemplifica concret ne putem raporta, de exemplu, la reprezentările Sfântului Gheorghe în iconografia creștinismului răsăritean, reprezentări care au o legătură mai mult decât evidentă cu cele ale Cavalerului Dunărean din perioadă pre-creștină sau la preluarea de către creștinism a unor sărbători locale prin includerea lor în calendarul creștin.

     Prin urmare, departajarea, pe criteriul religios, a evoluției poporului geto-român, în două perioade distincte, în geți păgâni și români creștini este un demers antagonic menit să conducă la ideea că ar fi vorba de două entități etnice total opuse. 

       Obiceiurile așa-zis ''păgâne'' din preajma solstițiului de iarnă (22 decembrie) precum ar fi sacrificarea porcilor, mersul cu capra și urările de Calende sunt și azi continuate, păstrate sau metamorfozate de tradiția creștină. 

Și asta pentru că suntem urmașii pelasgo-geților direcți și este firesc să ne asumăm și istoria pre-creștină.

          Cultul zamolxian a uşurat creştinarea geto-românilor, prin numeroasele asemănări cu noua religie. 

   Pe lângă credinţa în nemurire, caracterul mesianic al lui Zamolxio existau şi asemănări privind organizarea şi concepţiile religioase. 

    Astfel cu mult înainte de creştinarea Geției Carpatice, în triburile geţilor, dar şi ale pelasgilor adoratori ai lui Zamolxio, existau sihaştrii sau oamenii cu comportament apropiat călugărilor. 

  Erau fie oameni care se retrăgeau în meditaţie departe de lume, în numele lui Zamolxio fie cei care locuiau în comunitate, dar posteau aspru. 

    ''Poseidonos - ne spune Strabon (VII 3,3) - afirmă că misii se feresc prin cucernicie de a mânca vietăţi şi iată motivul pentru care nu se ating de carnea turmelor lor. 
   Se hrănesc însă cu miere, lapte şi brânză, ducând un trai liniştit - pentru care pricină au fost numiţi theosebeis şi kapnobatai. Unii traci - spune acesta - îşi petrec viaţa fără să aibă legături cu femeile, numindu'se ktistai; ei sunt onoraţi şi socotiţi sacri, trăind aşadar feriţi de orice primejdie”, îl citează istoricul Ion Horaţiu Crişan, pe Strabon, în lucrarea sa ''Spiritualitatea geto-dacilor”. 

   Insistența asupra cercetării culturii și civilizatei geților nu trebuie privită drept o amenințare la adresa creștinismului, cum eronat o declară unii preoți temători, ci drept o dorință de a cunoaște mai bine o perioadă a istoriei mai puțin promovată în rândul celor de astăzi,o perioadă ce cuprinde elemente care ne'au definit ca popor și entitate în contextul european.

      Teoriile fanteziste promovate de către unii potrivit cărora mișcările geto-traco-dacologice ar avea ca scop revenirea la zamolxianism, arianism sau orfeism trebuie privite exact așa cum merită, anume drept niște idei de domeniul SF-ului, ce pot fi puse doar pe seama habotniciei unora. 

     După logica respectivelor persoane, nici elenii nu ar mai trebui să'i respecte și promoveze pe Platon, Aristotel sau marii eroi ai Eladei, precum Pericle sau Leonidas, din pricină faptului că ei se închinau lui Zeus și nu erau ortodocși creștini. 

     După aceeași logică, la Roma, sediul papalității, nu ar mai trebui protejate monumentele antice pe motiv că sunt realizate de niște păgâni.

     Renegarea strămoșilor având că motivație faptul că aceștia au fost, până spre sfârșitul antichității, ”păgâni”, înseamnă renegarea însăși a originii noastre și, în mod indirect, dar evident, renegându-i pe ei, sunt alimentate teoriile ce încearcă să combată dreptul nostru pe pământul pe care îl stăpânim. 

Identitatea unui popor este data de trei elemente definitorii: limbă, religie și istorie comună. 

     Geții, strămoșii noștri direcți, s-au evidențiat în contextul antichității, fiind definit de toate cele trei elemente. 
La fel și noi, românii, urmași lor, am fost definiți ulterior.

      Cercetarea în amănunt a istoriei noastre antice nu vine deloc în contradicție cu ortodoxia, nu o amenință și nu o combate. 

   Dar este corect și este nevoie să RE-CUNOAȘTEM ADEVĂRUL ISTORIC, să știm de unde s-au inspirat noile religii, ce 

și cât au înlocuit din vechile DATINI și CREDINȚE ANCESTRALE ale strrăbunior noștri... 

       Singurul scop al acestei activități este acela repezentat de ideea unei mai bune cunoașteri a originii noastre, a modului de viață specific strămoșilor noștri, a promovării, în plan intern și extern, a moștenirii și realizărilor ce aparțin acestora.

       În concluzie, cercetarea intensă și popularizarea civilizației și culturii geților nu reprezintă un pericol pentru creștinism, însă ignoranța, cercetarea superficială și lipsa de informații clare asupra trecutului nostru antic pot reprezenta un pericol la adresa modului în care strămoșii noștri sunt percepuți atât de noi, urmașii lor, cât și de străini.

       Elementele caracteristice care definesc specia umană nu s-au modificat din pricina schimbării religiilor, ele au rămas la fel. De pildă, patima, iubirea, ura, răutatea, bunătatea, altruismul, solidaritata, egocentrismul, minciuna sau viciul sunt dintotdeauna și vor fi indiferent de religie, de ce propovăduiește o dogmă sau alta. 

      Este total greșit să punem tot ce-i rău pe seama păgânismului și tot ce-i bun pe seama creștinismului sau viceversa. 

Toate cele enumerate mai devreme le găsim în orice societate umană, indiferent de religia sa.
                                                                              (SFÂRȘIT)


Concluzie:

Din nefericire, creștinismul a adus o modificare MAJORĂ în spiritualitatea Neamului nostru: a plasat Divinul ÎN AFARA OMului...
Vechea credință Zalmoxiană învăța Omul să fie în deplină armonie cu NATURA și spunea că TOTUL este Dumnezeu, că Divinul este în toate câte sunt, inclusiv în sufletul Omului, că suntem interconectați prin mii de fire nevăzute la ÎNTREG și că trebuie să trăim ÎN ARMONIE TOTALĂ cu acest ÎNTREG, respectându-l, onorându-l și urmând Legile Frumoase- Legile Adevărului Universal, adică Legile Belagine.
Când noua religie creștină a plasat Divinitatea undeva ÎN AFARA OMului, l-a rupt de ÎNTREG, l-a izolat, l-a îngenuncheat, l-a făcut să uite de ”zeul” care este și-n el, I-A LUAT DEMNITATEA DE FIINȚĂ ZEIASCĂ, l-a făcut umil, mult preaplecat și fără nicio speranță, deci...foarte ușor de manipulat...
Doar salutul sanscrit, ”namaste” rămas de la vechii înțelepți masageți-arieni roiți de aici în India cu mii de ani în urmă, amintește de natură divină din OM:
”Sufletul/spiritul meu onorează sufletul/spiritul tău, onorez locul din tine unde rezidă Întregul Univers, onorez Lumina, dragostea, adevărul, frumusețea si pacea din tine care este și în mine .
Împărtășind aceste lucruri noi suntem uniți , suntem la fel, suntem un întreg...”



                                                           (cruce cu raze geto-dacică, pre-creștină)