* DACIA PREISTORICA, PELASGII (ARIMINII) ŞI LEGILE BELAGINE – LEGILE NATURALE SAU LEGILE FIRII, TEMELIA CIVILIZAȚIEI UMANE *
2.
Nicolae Densusianu, în urma unui studiu comparativ între Legile Belagines şi legile
romane prinse în cele „ XII Tabe”, ambele scrise în limba latină, arată că sunt identice şi
ajunge la concluzia că „Tabulele” sunt o compilaţiune „şi că acelaşi cod din timpurile pelasge sunt Leges Belagines, în evul mediu numite Lex Antiqua Valachorum, sau Jus Valachie, prezente în A. şi E. Europei.”
S-ar putea pune problema şi invers-adică de ce n-ar fi copiat valahii legile de la romani. Problema are răspuns; în primul rând am demonstrat că valahii de azi sunt pelasgii de ieri, în al doilea rând înşişi autorii romani vorbesc de o lege tradiţională imemorială, (vezi Cicero-De Republica I. V 1) pe care o numesc Vetus Lex Romana, sau Vetus Mos, ori Romanus Mos – (Nominus p. 53).
Chiar şi în Galia aceeaşi lege tradiţională era denumită Vetustissima Paganorum Consuetudo – (Cicero opera citată).
Dacă cele “XII Table” romane constituie fondul legislasţiei romane, atunci sintagma Lex Antiqua Romanorum, sigur se referă la antichitatea anticilor, care nu pot fi decât strămoşii lor pelasgi.
Platon (Critias, II, 259) confirmă acest adevăr spunând că
”în regatul lui Atheas, care domnise peste hiperboreenii din nordul Traciei,au existat cele mai vechi legi de origine divină, scrise cu litere, pe o columnă de aramă”.
La romani aceste legi aveau şi autoritatea unor legi sfinte pe care le venerau-tinerii erau învăţaţi să le cânte – spune acelaşi Cicero.(op. cit.) dar cu mult mai înainte acest lucru îl făceau agatârşii de pe malul râului Maris. (Aristotel-op citată)
romane prinse în cele „ XII Tabe”, ambele scrise în limba latină, arată că sunt identice şi
ajunge la concluzia că „Tabulele” sunt o compilaţiune „şi că acelaşi cod din timpurile pelasge sunt Leges Belagines, în evul mediu numite Lex Antiqua Valachorum, sau Jus Valachie, prezente în A. şi E. Europei.”
S-ar putea pune problema şi invers-adică de ce n-ar fi copiat valahii legile de la romani. Problema are răspuns; în primul rând am demonstrat că valahii de azi sunt pelasgii de ieri, în al doilea rând înşişi autorii romani vorbesc de o lege tradiţională imemorială, (vezi Cicero-De Republica I. V 1) pe care o numesc Vetus Lex Romana, sau Vetus Mos, ori Romanus Mos – (Nominus p. 53).
Chiar şi în Galia aceeaşi lege tradiţională era denumită Vetustissima Paganorum Consuetudo – (Cicero opera citată).
Dacă cele “XII Table” romane constituie fondul legislasţiei romane, atunci sintagma Lex Antiqua Romanorum, sigur se referă la antichitatea anticilor, care nu pot fi decât strămoşii lor pelasgi.
Platon (Critias, II, 259) confirmă acest adevăr spunând că
”în regatul lui Atheas, care domnise peste hiperboreenii din nordul Traciei,au existat cele mai vechi legi de origine divină, scrise cu litere, pe o columnă de aramă”.
La romani aceste legi aveau şi autoritatea unor legi sfinte pe care le venerau-tinerii erau învăţaţi să le cânte – spune acelaşi Cicero.(op. cit.) dar cu mult mai înainte acest lucru îl făceau agatârşii de pe malul râului Maris. (Aristotel-op citată)
-- Belaginele – arc în timp --
În demersul nostru de a alcătui un studiu despre antroponimele pelasgo-române, am întâlnit spre bucuria şi stupoarea noastră câteva antroponime – (nume de familie ) ce trimit la belagine în modul cel mai direct, purtând în sine, sau în radical, noţiunea de belagine.
Prezentăm aceste antroponime odată cu identificarea lor : Blaga = balaginus + lexunus =cele date, legile cunoscute de toţi pe care le respectă;
Blaguţi = belaginus + gutiunus = termenul”gut (iunus) este păstrat în germană din adstratul pelasgic – (în istorie se vorbeşte de prezenţa pelasgilor şi în N. Germaniei), însemnând bun, straşnic, decilegile date (pentru toţi) păzite cu străşnicie;
Blahovici = blaganus+ hovinecus =homo+ovis+ nec(us) = ucigător de oi străine (locuţiune adj. cu sens metaforic)=neruşinat, deci legile obligatorii cu neruşinare călcate ( înseamnă moarte).
Ne uluieşte puterea de influenţă a acestor Belagine, rămase peste milenii încifrateîn nişte nume de familii care există şi astăzi; aflăm, în acelaşi timp şi formele locale de pronunţie a lexemului Belagine şi anume-balaginus, belaginus, blaganus.
Observăm că încă din vechime lexemul belagines include şi pe cel de „leges”.
Ecouri impresionante, din întunecimea istoriei aduc aceste antroponime.
Un imens prestigiu a făcut ca să rămână peste milenii, în legătură cu nişte răstrămoşi, ai celor ce poartă acest nume, indivizi contemporani cu noi.
În demersul nostru de a alcătui un studiu despre antroponimele pelasgo-române, am întâlnit spre bucuria şi stupoarea noastră câteva antroponime – (nume de familie ) ce trimit la belagine în modul cel mai direct, purtând în sine, sau în radical, noţiunea de belagine.
Prezentăm aceste antroponime odată cu identificarea lor : Blaga = balaginus + lexunus =cele date, legile cunoscute de toţi pe care le respectă;
Blaguţi = belaginus + gutiunus = termenul”gut (iunus) este păstrat în germană din adstratul pelasgic – (în istorie se vorbeşte de prezenţa pelasgilor şi în N. Germaniei), însemnând bun, straşnic, decilegile date (pentru toţi) păzite cu străşnicie;
Blahovici = blaganus+ hovinecus =homo+ovis+ nec(us) = ucigător de oi străine (locuţiune adj. cu sens metaforic)=neruşinat, deci legile obligatorii cu neruşinare călcate ( înseamnă moarte).
Ne uluieşte puterea de influenţă a acestor Belagine, rămase peste milenii încifrateîn nişte nume de familii care există şi astăzi; aflăm, în acelaşi timp şi formele locale de pronunţie a lexemului Belagine şi anume-balaginus, belaginus, blaganus.
Observăm că încă din vechime lexemul belagines include şi pe cel de „leges”.
Ecouri impresionante, din întunecimea istoriei aduc aceste antroponime.
Un imens prestigiu a făcut ca să rămână peste milenii, în legătură cu nişte răstrămoşi, ai celor ce poartă acest nume, indivizi contemporani cu noi.
Un succint comentariu evidenţiază câteva caracteristici care explică păstrarea legilor belagine până foarte târziu, în epoca modernă, sub denumirea de „legile pământului” sau ale „obiceiului pământului”.
Desprindem de aici argumente imbatabile în legătură cu vechimea extraordinară a geto-dacilor pe aceste pământuri, evidenţiind şi continuitatea lor pe toată întinderea fostei Dacii, indiferent de evenimentele istorice, păstrarea lor nealterată, ca şi faptul că încălcarea lor putea duce la pedeapsa cu moartea.
Dacă documentele scrise despre getodacoromânii pelasgi, valahi s-au pierdut, sau au fost distruse intenţionat, dacă monumentele-edificii le-a distrus timpul sau omul, atunci limba rămâne sursa de informare cea mai sigură şi cea mai conservatoare.--
(prof.Maria Ciornei)--
Desprindem de aici argumente imbatabile în legătură cu vechimea extraordinară a geto-dacilor pe aceste pământuri, evidenţiind şi continuitatea lor pe toată întinderea fostei Dacii, indiferent de evenimentele istorice, păstrarea lor nealterată, ca şi faptul că încălcarea lor putea duce la pedeapsa cu moartea.
Dacă documentele scrise despre getodacoromânii pelasgi, valahi s-au pierdut, sau au fost distruse intenţionat, dacă monumentele-edificii le-a distrus timpul sau omul, atunci limba rămâne sursa de informare cea mai sigură şi cea mai conservatoare.--
(prof.Maria Ciornei)--
-- VA URMA --
Comentarii
Trimiteți un comentariu