Cu dragoste, despre
-- LIMBA ROMÂNĂ --
”Limba noastră’i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara
În rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit’au ţara”…
”Păziţi’vă limba mai mult decât lumina ochilor”
Graiul ţăranului pământean este limba Vechii Europe, pentru că se poate dovedi cert că nicio altă limbă europeană nu are atâtea onomatopee autentice şi pentru că nicio altă limbă europeană nu are atâtea cuvinte compuse direct cu o onomatopee autentică precum limba română.
Simbolurile păstrate de autenticul mediu rural românesc, motivele aflate pe hainele de sărbătoare transmise de mame fiicelor, spre aleasă nemurire sau pe scoarţe, de taţi fiilor pe porţi sau în dantelăria prispelor, sunt prezente în toate teritoriile locuite de pelasgo-geto-daci.
Originea limbii române se află în inteligenţa rumânilor strămoşi, oamenii râurilor cu maluri fertile, din bazinul Dunării de Jos, autori ai primului neolitic european, în România, inima vechii civilizaţii europene, în urmă cu 8-10 mii de ani.
Comentarii
Trimiteți un comentariu