-- CITATUL ZILEI: „Unui călugăr nu-i trebuie palate, ci o chilie mică, în care să se culce jos, pe rogojină...” --

Mihail Kogălniceanu spunea despre Al. I. Cuza că :

       “Nu greşelile lui l–au răsturnat, ci faptele lui cele mari. 
        Ele sunt nepieritoare …. 
        Veşnica lui amintire nu se va stinge din inimile noastre şi ale fiilor noştri; şi cât va avea ţara aceasta o istorie …. 
        cea mai frumoasă pagină va fi aceea a lui Alexandru Ioan I”.

       -- ALEXANDRU IOAN CUZA, CEL MAI DE SEAMĂ                            REFORMATOR AL ROMÂNIEI --

Motto:
”Un sfert din bogăţia ţării aparţinea clerului"

    Cum a ajuns Alexandru Ioan Cuza să secularizeze averile mănăstireşti. 
Povestea la graniţa dintre mit şi realitate s-a petrecut în codrii Voronei

    Localnicii din comuna Vorona (judeţul Botoşani) susţin că domnitorului Alexandru Ioan Cuza i-ar fi venit ideea secularizării averilor mănăstireşti după un incident petrecut în zona lor. Cuza ar fi fost confundat de către un stareţ şi închis în beciul mănăstirii.

     În anul 1863, la data de 29 decembrie, a fost votată de către Parlamentul României Legea secularizării averilor mănăstireşti. Cu toată opoziţia şi încercările Patriarhului Constantinopolului Sofronie al III-lea, dar şi ale Imperiilor Ţarist şi Otoman de a împiedica această reformă iniţiată de Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Române Unite, averile mănăstirilor din Moldova şi Ţara Românească au fost confiscate.    Pe atunci, aproape un sfert din suprafaţa agricolă a ţării fusese închinată mănăstirilor, mii de sate deveniseră proprietatea călugărilor, iar sute de mii de ţărani munceau pe pământurile mănăstirilor, plătind stareţilor danii în bani şi bunuri.    Astfel, Legea secularizării averilor mănăstireşti a zguduit din temelii ortodoxia, deoarece nimeni nu mai făcuse până atunci aşa ceva în Balcani. „Cuza, de când a luat tronul, a dorit această reformă. Încă din 1859 pregătea secularizarea averilor mănăstireşti şi a dus o luptă continuă cu Patriarhia şi cu marile imperii, în special cu cel ţarist, pentru a pune în aplicare această lege“, explică istoricul botoşănean Gheorghe Median.    „AICI, LA NOI, LA VORONA, S-A HOTĂRÂT CUZA“  

    Locuitorii din Vorona sunt convinşi că povestea despre Cuza, care s-a transmis din tată în fiu, nu este o simplă legendă, ci purul adevăr, iar bătrânii satului încă se mândresc ca fiind oamenii lui Vodă. 

   Povestea începe la Mănăstirea Vorona, astăzi o aşezare monahală locuită de maici în codrul secular al Voronei. Mănăstirea, veche acum de peste 500 de ani, era locuită de călugări  greci, ruşi şi români în anul 1859, când a fost înscăunat Cuza ca domnitor al Moldovei şi al Ţării Româneşti.    

   De-a lungul anilor, Mănăstirea Vorona a fost „miluită“ cu proprietăţi, sate şi pământuri, de către boierii Jora şi Iordache, astfel încât în 1859 Mănăstirea Vorona avea 16.000 de hectare de pământ, după cum arată într-un articol de cercetare profesorul botoşănean Constantin Rusu.

       Oamenii din satele Vorona, Oneaga şi alte câteva din zonă erau obligaţi să plătească dijmă călugărilor şi să muncească pe pământurile mănăstirilor.    

    Dincolo de adevărurile istorice, legenda spune că, în 1859, în vara primului său an de domnie, voievodul Alexandru Ioan Cuza venise la Botoşani la omul său de încredere, aghiotantul de origine botoşăneană Costiner Pisoschi. 

    De acolo plecase costumat în haine de negustor prin ţinutul Botoşaniului, să vadă cum o duc oamenii şi ce nemulţumiri au.    

        „Era la începutul domniei lui Cuza. Povestea o ştiu de la bunicul meu. Avea el aşa obiceiul de a se îmbrăca în ţăran sau negustor, să vadă cum o duce poporul. Era un domn bun. Şi aşa cum venea el de la Botoşani, a trecut pe la Vorona, a intrat prin pădure, a obosit omul, a descălecat, a legat calul de un gorun gros şi s-a întins“, povesteşte Niculae Chelaru, un localnic din Vorona. În răcoarea codrului, Cuza ar fi adormit. Îşi lăsase sabia lângă el şi stătea fără grijă, ştiind că în zonă se afla doar o mănăstire.   LUAT DE „PATRU ZDRAHONI DE CĂLUGĂRI“   Localnicii spun că stareţul mănăstirii din zonă era un om hain. Punea argaţii să bată ţăranii şi îi băga în temniţe pe cei care nu plăteau taxele sau nu munceau suficient.  Un călugăr l-ar fi descoperit pe domnitor dormind în pădure şi l-ar fi anunţat pe stareţ. „S-a făcut foc şi pară stareţul. Călugărul i-a spus că are haine de negustor şi că a trecut aşa, fără să ceară voie, pe pământurile mănăstirii, unde se şi odihneşte fără să plătească. Stareţul a trimis atunci patru zdrahoni de călugări. L-au luat de pe somn, că vodă nu era un plăpând, spuneau moşnegii. Doi l-au înhăţat pe Cuza, unul a prins calul, iar celălalt a luat repede sabia din iarbă. L-au dus şi l-au închis în mănăstire, într-un beci“

Istorisirea este cunoscută în zonă şi o cred adevărată chiar şi maicile care au venit în mănăstirea părăsită de călugări în anii ’70. „Ştim povestea cu vodă Cuza. L-a găsit stareţul cum dormea sub gorunul din pădure şi i-a luat calul şi pe el. Când s-a dezmeticit, Cuza era deja închis la mănăstire. Stareţul s-a supărat că nu i-a cerut voie şi găzduire. Cuza era îmbrăcat în negustor bogat“, spune maica Evghenia.    Dacă maicile şi localnicii sunt convinşi că Alexandru Ioan Cuza a fost prins şi închis de stareţ în Mănăstirea Vorona, părerile privind locul de detenţie diferă. Maicile spun că au auzit de la preoţii şi maicile în vârstă că domnitorul a fost închis în pivniţele din turnul clopotniţei. „Sunt nişte beciuri, folosite şi astăzi pentru alimente. L-au închis o noapte acolo, printre butoaie şi provizii. Abia a doua zi l-au scos să îl întrebe stareţul ce căuta pe acele pământuri şi cine este“, adaugă maica Evghenia.    De cealaltă parte, Niculae Chelaru spune că de fapt Cuza a fost închis în alt loc din mănăstire. „L-au băgat în nişte beciuri adânci, cu zăbrele. Acolo, Cuza a găsit nişte ţărani amărâţi, închişi de oamenii stareţului pentru că nu plăteau taxele sau nu veneau cum trebuie la muncă. Oamenii s-au plâns ca unui călător, nu ştiau că este vodă. Acolo a aflat Cuza cum o duc oamenii pe pământurile mănăstirii şi că îs săraci şi vai de ei. Şi era furios domnitorul pe toţi cei din tagma călugărilor“, spune voroneanul.   SALVAT ÎN ULTIMUL MOMENT   Bătrânii satului spun că stareţul a intrat la bănuieli când a văzut calul alb şi sabia lucrată frumos, de om bogat. S-ar fi gândit atunci că trebuie neapărat să afle cine este negustorul închis în beci.  „L-au scos afară din beci a doua zi şi stareţul a început să îl interogheze. Cuza i-a răspuns aşa, în doi peri. Atunci stareţul l-a pus pe un argat, parcă Gheorghe îl chema, să îl bată cu biciul pe spate. I-a dat jos sumanul, i-a rupt cămaşa şi, când să dea cu biciul, a intrat în goană garda domnului, care îl căuta. Au vrut să îl taie pe Gheorghe. Atunci stareţul şi-a dat seama pe cine are în faţă. A muţit“,

Garda domnească l-ar fi înhăţat pe stareţ şi l-ar fi dus chiar sub gorunul unde s-a odihnit Cuza. Acolo, domnitorul ar fi discutat cu oamenii din sat. „A ţinut sfat cu străbunii noştri. Cel mai bun domn! A luat oamenii şi i-a băgat la sfat. Acolo, sub copac, a dat pământ oamenilor din Vorona. Acolo s-a hotărât el să dea gata pământurile mănăstirilor, că prea erau bogate şi oamenii prea amărâţi. Pe stareţ l-a alungat şi a pus să nu îi mai ştie nimeni numele. A pus un altul, un sihastru, aşa se spune din bătrâni. Acolo, la copac, le-a promis Cuza oamenilor că le dă pământ. Şi le-a dat. S-a ţinut de cuvânt. Cu voronenii s-a sfătuit Cuza prima dată“

Coincidenţă sau nu, prima mănăstire cu averile confiscate a fost chiar Mănăstirea Vorona. Mai precis, în toamna lui 1859, guvernul condus de Manolache Costache Epureanu, la sugestia domnitorului, confisca averile mănăstirilor Vorona, Neamţ, Secu, Agapia şi Adam pentru „administraţie rea“ şi le trecea la Ministerul Cultelor.    Acest fapt a atras protestul şi memoriul depus în 1860 de Mitropolitul Sofronie Miclescu, cel care spunea că mănăstirile nu vor mai avea cum să se descurce. Urmează ca abia în 1863 să intre în vigoare Legea secularizării averilor mănăstireşti, în perioada guvernului condus de Mihail Kogălniceanu.
(Sursa: adev.ro)