* GEBELEIZIS *
În urma cercetărilor mai noi s-a ajuns la concluzia că geto-dacii credeau într-un zeu suprem, reprezentat ca persoană bărbătească, uneori având barbă, iar alteori, nu.
În unele reprezentări acesta apare în maiestate, adică aşezat pe tron, iar în altele, în chip de călăreţ, având în mâna stîngă un arc. Un şarpe coboară spre capul calului. Mai este însoţit şi de un vultur cu corn. Vulturul ţine în cioc un peşte atunci când simbolizează singur divinitatea amintită, iar în gheare ţine un iepure.
Acest zeu este stăpânul cerului, al apelor şi al pământului, patronul aristocraţiei militare.
În urma cercetărilor mai noi s-a ajuns la concluzia că geto-dacii credeau într-un zeu suprem, reprezentat ca persoană bărbătească, uneori având barbă, iar alteori, nu.
În unele reprezentări acesta apare în maiestate, adică aşezat pe tron, iar în altele, în chip de călăreţ, având în mâna stîngă un arc. Un şarpe coboară spre capul calului. Mai este însoţit şi de un vultur cu corn. Vulturul ţine în cioc un peşte atunci când simbolizează singur divinitatea amintită, iar în gheare ţine un iepure.
Acest zeu este stăpânul cerului, al apelor şi al pământului, patronul aristocraţiei militare.
El putea avea însă atribute uraniene, solare şi soteriologice, asemenea altor divinităţi similare din lumea tracă sau cea grecească.
Putem reţine însă că oricare va fi fost numele străvechi al divinităţii supreme geto-dace, acel nume a fost înlocuit cu acela de ZALMOZIS, în perioada mai nouă, monoteistă-PANTEISTĂ.
Marele zeu GEBELEIZIS sau NEBELEIZIS era divinitatea supremã a tracilor, fulgerul fiind una dintre armele pe care acesta le folosea.
El era reprezentat ca un bărbat chipeș, uneori cu barbã. Gebeleizis provoca tunetele și fulgerele.
În unele reprezentãri, acesta apare așezat pe tron, iar în altele, în chip de cãlãreț, având în mâna stângã un arc; un șarpe coboarã spre capul calului.
Mai este însoțit și de un vultur cu corn. Vulturul ține în cioc un pește atunci când simbolizeazã singur divinitatea amintitã, iar în gheare are un iepure.
Acest zeu este stãpânul cerului și al pământului, patronul aristocrației militare; el ar putea avea însã atribute uraniene, Solare.
Zeul cel mare, Gebeleizis, mai este cunoscut și sub numele de Cavalerul Trac DERZELAS sau DERZIS (alții considerã Cavalerul Trac ca o apariție mai târzie, un erou și nu un zeu).
Alteori, zeul apare în ipostazã de călăreț luptător, însoțit de un câine; el poartă o lance pe care o aruncă asupra unui porc mistreț din fuga calului.
Când nu este în ipostaza de luptãtor ori vânător el are trãsãturile unui călăreț pașnic purtând în mânã o torță ori un corn al abundenței; uneori este reprezentat având trei capete (tricefal), asemenea câinelui însoțitor, alteori ca un zeu binecuvântãtor, având primele trei degete ale mâinii drepte înălțate sau desfãcute, iar celelalte strânse cãtre podul palmei.
Apare în mãrturiile epigrafice și numismatice de la Histria și Odesos (Varna), iar la Limanu (jud. Constanța) DERZELAS apare călare, ca, de altfel, și în ceramica de la Răcătău și Zimnicea, tezaurele de la București-Herãstrãu și Surcea (jud. Constanța).
Îl vom întâlni mai târziu în lumea anticã la macedoneni „călărețul macedonean, iar în mitologia greacă sub numele de ZEUS.
Din Tracia, cultul lui GEBELEZIS avea sã pătrundă în Asia Mică prin secolul VII î.d.h., unde a fost asimilat de către armeni, devenind divinitatea naționalã a acestora, VAHAGN sau zeul războiului, vestit pentru curajul cu care omora dragonii.
VAHAGN era asociat cu trăsnetele și fulgerele, fiind reprezentat ca un bãrbat cu pãrul și barba din flãcãri, iar „ochii lui erau ca doi sori.”
În sfârșit, Gebeleizis, sau Cavalerul Trac care se regãsește în mitologia altor popoare ca ZEUS sau VANAGH, a fost asimilat de cãtre creștini drept... Sfântul Gheorghe!
Carolus Lundius ( c.VII, paragraf 1.), președintele Academiei de științe din Suedia, la 1687 ni-l citeazã pe Herodot ( lib.IV,c.XCIV ) :
„Nemuritorii (așa cum se socoteau Geto-Dacii) acționeazã în felul urmãtor: ei nu credeau despre ei că mor, ci că acela decedat se duce la ZAMOLXIS pe care oamenii acestui neam îl socoteau același cu GEBELEZIS.
El era considerat dătător de odihnã, iar o datã ajuns la el, ei, morții, vor trăi la egalitate cu Zeul, în tihnã și liniște, fiind departe de tulburãrile celor invidioși.
Și dacă lucrurile stau așa, se întreabã același Carolus Lundius, nu pot întelege cum de s-a ajuns la ideea că trebuie citit nu Gebeleizis, ci.... Geblietzen, aceasta desemnând pe Jupiter tunãtorul.”
-DACIA-
Putem reţine însă că oricare va fi fost numele străvechi al divinităţii supreme geto-dace, acel nume a fost înlocuit cu acela de ZALMOZIS, în perioada mai nouă, monoteistă-PANTEISTĂ.
Marele zeu GEBELEIZIS sau NEBELEIZIS era divinitatea supremã a tracilor, fulgerul fiind una dintre armele pe care acesta le folosea.
El era reprezentat ca un bărbat chipeș, uneori cu barbã. Gebeleizis provoca tunetele și fulgerele.
În unele reprezentãri, acesta apare așezat pe tron, iar în altele, în chip de cãlãreț, având în mâna stângã un arc; un șarpe coboarã spre capul calului.
Mai este însoțit și de un vultur cu corn. Vulturul ține în cioc un pește atunci când simbolizeazã singur divinitatea amintitã, iar în gheare are un iepure.
Acest zeu este stãpânul cerului și al pământului, patronul aristocrației militare; el ar putea avea însã atribute uraniene, Solare.
Zeul cel mare, Gebeleizis, mai este cunoscut și sub numele de Cavalerul Trac DERZELAS sau DERZIS (alții considerã Cavalerul Trac ca o apariție mai târzie, un erou și nu un zeu).
Alteori, zeul apare în ipostazã de călăreț luptător, însoțit de un câine; el poartă o lance pe care o aruncă asupra unui porc mistreț din fuga calului.
Când nu este în ipostaza de luptãtor ori vânător el are trãsãturile unui călăreț pașnic purtând în mânã o torță ori un corn al abundenței; uneori este reprezentat având trei capete (tricefal), asemenea câinelui însoțitor, alteori ca un zeu binecuvântãtor, având primele trei degete ale mâinii drepte înălțate sau desfãcute, iar celelalte strânse cãtre podul palmei.
Apare în mãrturiile epigrafice și numismatice de la Histria și Odesos (Varna), iar la Limanu (jud. Constanța) DERZELAS apare călare, ca, de altfel, și în ceramica de la Răcătău și Zimnicea, tezaurele de la București-Herãstrãu și Surcea (jud. Constanța).
Îl vom întâlni mai târziu în lumea anticã la macedoneni „călărețul macedonean, iar în mitologia greacă sub numele de ZEUS.
Din Tracia, cultul lui GEBELEZIS avea sã pătrundă în Asia Mică prin secolul VII î.d.h., unde a fost asimilat de către armeni, devenind divinitatea naționalã a acestora, VAHAGN sau zeul războiului, vestit pentru curajul cu care omora dragonii.
VAHAGN era asociat cu trăsnetele și fulgerele, fiind reprezentat ca un bãrbat cu pãrul și barba din flãcãri, iar „ochii lui erau ca doi sori.”
În sfârșit, Gebeleizis, sau Cavalerul Trac care se regãsește în mitologia altor popoare ca ZEUS sau VANAGH, a fost asimilat de cãtre creștini drept... Sfântul Gheorghe!
Carolus Lundius ( c.VII, paragraf 1.), președintele Academiei de științe din Suedia, la 1687 ni-l citeazã pe Herodot ( lib.IV,c.XCIV ) :
„Nemuritorii (așa cum se socoteau Geto-Dacii) acționeazã în felul urmãtor: ei nu credeau despre ei că mor, ci că acela decedat se duce la ZAMOLXIS pe care oamenii acestui neam îl socoteau același cu GEBELEZIS.
El era considerat dătător de odihnã, iar o datã ajuns la el, ei, morții, vor trăi la egalitate cu Zeul, în tihnã și liniște, fiind departe de tulburãrile celor invidioși.
Și dacă lucrurile stau așa, se întreabã același Carolus Lundius, nu pot întelege cum de s-a ajuns la ideea că trebuie citit nu Gebeleizis, ci.... Geblietzen, aceasta desemnând pe Jupiter tunãtorul.”
-DACIA-
Comentarii
Trimiteți un comentariu