* DACOROMÂNISMUL*
Motto:
”La obârșie, la izvor nici o apa nu se-ntoarce, decît sub chip de nor. La obîrșie, la izvor nici un drum nu se întoarce decît în chip de dor. O, drum și ape, nor și dor, ce voi fi, cînd m-oi întoarce la obârșie, la izvor? Fi-voi dor atuncia? Fi-voi nor?”
(Lucian Blaga)
Existența lanțului nostru identitar este documentată pe un ax temporal de aproape 13 ori milenar, poate chiar mai mult, fiind format din multiplele verigi consemnate de istorie pe teritoriul vechii Dacii
[adică: atlanto- titano-pelasgo-ramano-valaho-etrusco- elino- geto-rumuno-hitito-troiano-greco-latine (cu toate neamurile lor)-traco (incluzînd toate neamurile lor) -(masa-tiro-samo geto-), beso- moezo-(ostrovizi-)goto-romano-tribalo-besso (craino–timoco-) -sarmato-agatirso-iliro-megleno-armâno-istro- roxolanodardano-dalmato- scito-vlaho-hutulo- macedo- bizantino- rumelo-rumâno-armâno-moldo-transilvano- românești, pe scurt dacoromânești, într-un cuvânt
GETO-DACICE.
Am rezistat eroic acelor ”damnatio memoriae” (interdicții prin uitare, radiere a tuturor documentelor istorice despre existența dacilor și a lui Zamolse – întîiul nostru Iisus și religiilor neamului neamurilor noastre, a –PANTEISMULUI- zamolsianismului întîia și dreapta credință care ne-a ținut în viață rezistînd prigoanei din vremi ancestrale, prin milenii, din partea imperiilor vremii, inclusiv din partea structurilor papale desprinse de dreapta credință) după 362 d.Chr., prigoane aprige care au continuat și continuă și azi.
Simplul fapt că putem afirma azi, aici, acest lucru în limba noastră dacoromânească, arată că am fost, suntem și vom fi de la începutul lumii și pînă la sfîrșitul ei.
Suntem semințe și vom germina mereu ADEVĂRUL ISTORIC!
Pentru că trăim în vremea noilor imperii care parcă vor să devasteze Terra cu o furie și nepăsare soră cu moarta, și pentru că trebuie să supraviețuim vremurilor ce vor veni spun cu mândrie că și noi am avut în istorie cel puțin șapte imperii atlanto- pelasgic, tracic (al Troiei dinaintea Romei), macedonian al lui Alexandru cel Mare, dacic al lui Burebista, roman cu peste 44 de împărați traco-daci la Roma întemeiată de traco-daci, bizantin de la Constantinopolul lui Constantin cel Mare, al lui Iustinian, imperiul fraților Petru și Asan și al altor mușatini, basarabi și alte familii de boieri pământeni de viță veche.
E vremea imperiilor, a răspunsurilor la intrebarea a fi, sau nu a fi. Vom fi: ori imperiu european, ori colonie, ori sub pământ, ori vom urca în ceruri, la Zamolse.
Dar vom fi și vom rămâne DACI LIBERI.
În spirit, cel puțin!
”Iar noi locului ne ținem/ cum am fost, așa rămînem/ Totul trebuie dacizat,” afirma Eminescu.
Europa ca să mai existe, nu trebuie oare dacizată!? Germanii sunt frați buni de mamă cu dacii, iar olandezii, danezii, suedezii, spaniolii etc. se consideră urmașii dacilor, ca și celții, rușii, francezii, chiar grecii, spun ei înșiși că elinii au venit din nordul Dunării…
Tot astfel și toate populaţiile străvechi din Balcani şi imediata vecinătate (mai puțin bulgarii și maghiarii, veniți de dincolo de Volga, ca și ugro-finicii), de la izvoarele Dunării pînă în nordul Caspicii, Marea Baltică, Marea Mediterană şi Orientul Apropiat şi Mijlociu.
Astfel că România de azi se învecinează tot cu românii din DacoUngaria, DacoSerbia, DacoBulgaria, DacoUcraina și probabil cu DacoRusia, DacoSlovacia, DacoPolonia, DacoCroația.
Cercetările au fost dintotdeauna în cheie identitară, pentru că înaintaşii noştri şi au pus mereu întrebările existenţiale primordiale de genul cine suntem, de unde venim, încotro mergem, ce menire avem în lume, care este rostul neamului nostru, ce obîrșie ne asumăm azi pentru acest mileniu?
Dacoromânistica, aparent, nu a captivat la nivel conceptual-identitar prea mult pe românii de ieri, la nivel academic, oficial, sub presiunile occidental-papal-apostolice, dar nevoia de adevărată identitate naţională crește mai ales în vremuri de criză.
În baza Legilor Belagine, înainte de potopul biblic, înainte de Noe, a dus la unitatea neamurilor noastre făcînd posibilă unirea politică realizată de măritul rege Burebista, întîiul unificator cunoscut pînă astăzi in istoria noastră multimilenară.
Glossa lui Mihai Eminescu, testamentul său filosofic, este un tratat de zamolsianistică în cheie dacoromânească…
Rugăciunea unui dac reprezintă începutul cosmogonic pentru cel ce știe să le învețe…
În opinia mea dacologia pare a fi doar tot ce este mai sus, dar referitoare numai la trecut, fără prezent și fără prospectarea viitorului, ca și cum am studia un neam mort, pierit definitiv în neant, asemănător cu studiul dinozaurilor.
(DACOROMÂNISTICA-Geo Stroe)
SUNTEM CE-AM FOST ȘI ÎNCĂ VOM MAI FI DACĂ NE-OM DORI!
Motto:
”La obârșie, la izvor nici o apa nu se-ntoarce, decît sub chip de nor. La obîrșie, la izvor nici un drum nu se întoarce decît în chip de dor. O, drum și ape, nor și dor, ce voi fi, cînd m-oi întoarce la obârșie, la izvor? Fi-voi dor atuncia? Fi-voi nor?”
(Lucian Blaga)
Existența lanțului nostru identitar este documentată pe un ax temporal de aproape 13 ori milenar, poate chiar mai mult, fiind format din multiplele verigi consemnate de istorie pe teritoriul vechii Dacii
[adică: atlanto- titano-pelasgo-ramano-valaho-etrusco- elino- geto-rumuno-hitito-troiano-greco-latine (cu toate neamurile lor)-traco (incluzînd toate neamurile lor) -(masa-tiro-samo geto-), beso- moezo-(ostrovizi-)goto-romano-tribalo-besso (craino–timoco-) -sarmato-agatirso-iliro-megleno-armâno-istro- roxolanodardano-dalmato- scito-vlaho-hutulo- macedo- bizantino- rumelo-rumâno-armâno-moldo-transilvano- românești, pe scurt dacoromânești, într-un cuvânt
GETO-DACICE.
Am rezistat eroic acelor ”damnatio memoriae” (interdicții prin uitare, radiere a tuturor documentelor istorice despre existența dacilor și a lui Zamolse – întîiul nostru Iisus și religiilor neamului neamurilor noastre, a –PANTEISMULUI- zamolsianismului întîia și dreapta credință care ne-a ținut în viață rezistînd prigoanei din vremi ancestrale, prin milenii, din partea imperiilor vremii, inclusiv din partea structurilor papale desprinse de dreapta credință) după 362 d.Chr., prigoane aprige care au continuat și continuă și azi.
Simplul fapt că putem afirma azi, aici, acest lucru în limba noastră dacoromânească, arată că am fost, suntem și vom fi de la începutul lumii și pînă la sfîrșitul ei.
Suntem semințe și vom germina mereu ADEVĂRUL ISTORIC!
Pentru că trăim în vremea noilor imperii care parcă vor să devasteze Terra cu o furie și nepăsare soră cu moarta, și pentru că trebuie să supraviețuim vremurilor ce vor veni spun cu mândrie că și noi am avut în istorie cel puțin șapte imperii atlanto- pelasgic, tracic (al Troiei dinaintea Romei), macedonian al lui Alexandru cel Mare, dacic al lui Burebista, roman cu peste 44 de împărați traco-daci la Roma întemeiată de traco-daci, bizantin de la Constantinopolul lui Constantin cel Mare, al lui Iustinian, imperiul fraților Petru și Asan și al altor mușatini, basarabi și alte familii de boieri pământeni de viță veche.
E vremea imperiilor, a răspunsurilor la intrebarea a fi, sau nu a fi. Vom fi: ori imperiu european, ori colonie, ori sub pământ, ori vom urca în ceruri, la Zamolse.
Dar vom fi și vom rămâne DACI LIBERI.
În spirit, cel puțin!
”Iar noi locului ne ținem/ cum am fost, așa rămînem/ Totul trebuie dacizat,” afirma Eminescu.
Europa ca să mai existe, nu trebuie oare dacizată!? Germanii sunt frați buni de mamă cu dacii, iar olandezii, danezii, suedezii, spaniolii etc. se consideră urmașii dacilor, ca și celții, rușii, francezii, chiar grecii, spun ei înșiși că elinii au venit din nordul Dunării…
Tot astfel și toate populaţiile străvechi din Balcani şi imediata vecinătate (mai puțin bulgarii și maghiarii, veniți de dincolo de Volga, ca și ugro-finicii), de la izvoarele Dunării pînă în nordul Caspicii, Marea Baltică, Marea Mediterană şi Orientul Apropiat şi Mijlociu.
Astfel că România de azi se învecinează tot cu românii din DacoUngaria, DacoSerbia, DacoBulgaria, DacoUcraina și probabil cu DacoRusia, DacoSlovacia, DacoPolonia, DacoCroația.
Cercetările au fost dintotdeauna în cheie identitară, pentru că înaintaşii noştri şi au pus mereu întrebările existenţiale primordiale de genul cine suntem, de unde venim, încotro mergem, ce menire avem în lume, care este rostul neamului nostru, ce obîrșie ne asumăm azi pentru acest mileniu?
Dacoromânistica, aparent, nu a captivat la nivel conceptual-identitar prea mult pe românii de ieri, la nivel academic, oficial, sub presiunile occidental-papal-apostolice, dar nevoia de adevărată identitate naţională crește mai ales în vremuri de criză.
În baza Legilor Belagine, înainte de potopul biblic, înainte de Noe, a dus la unitatea neamurilor noastre făcînd posibilă unirea politică realizată de măritul rege Burebista, întîiul unificator cunoscut pînă astăzi in istoria noastră multimilenară.
Glossa lui Mihai Eminescu, testamentul său filosofic, este un tratat de zamolsianistică în cheie dacoromânească…
Rugăciunea unui dac reprezintă începutul cosmogonic pentru cel ce știe să le învețe…
În opinia mea dacologia pare a fi doar tot ce este mai sus, dar referitoare numai la trecut, fără prezent și fără prospectarea viitorului, ca și cum am studia un neam mort, pierit definitiv în neant, asemănător cu studiul dinozaurilor.
(DACOROMÂNISTICA-Geo Stroe)
SUNTEM CE-AM FOST ȘI ÎNCĂ VOM MAI FI DACĂ NE-OM DORI!
Comentarii
Trimiteți un comentariu