-- PLANTA ZILEI: ANGHINAREA

     -- ANGHINAREA --

 * Amăreala din frunzele sale atinge maximul sub razele soarelui de iunie. Un „dezavantaj” cu efect detoxifiant fenomenal, care vindecă bolile ficatului şi ale colecistului *

În popor se mai numeşte şi angină, anghină, carcioafă, amăreală sau darul Sfintei Marii, şi este o plantă mare iubitoare de soare şi de căl­dură, crescând doar în zonele sudice ale ţării noas­tre, unde a fost adusă cu secole în urmă, din regiunea me­diteraneană. 

În miez de iunie, se recoltează frun­­zele anghinarei, care sunt un excepţional drenor biliar, depurativ şi tonic al ficatului. Încă din anti­chitate, medicii greci şi romani ad­ministrau frun­zele plantei celor cu icter, care nu puteau digera ali­men­tele ori care aveau stări de greaţă. În evul mediu, al­chi­miştii fo­loseau anghinarea ca prin­ci­pal ingredient într-un aşa-nu­mit elixir amar, des­pre care se credea că are calitatea uni­că de a elimina toate mate­riile toxice din organism, aju­tând astfel la vindecarea boli­lor trupului, dar şi ale sufle­tu­lui. 

Ceva mai târziu, o varie­tate a plantei, cunoscută drept „anghinarea de Ierusalim”, era fo­lo­sită pentru vinde­carea hepatitei A, boală care făcea ra­vagii în aglo­me­raţiile ur­bane în secolele XVIII-XIX, când apa de băut şi alimentele erau adesea infestate cu vi­rusul hepatitic. În zilele noas­tre, anghinarea este prin­tre cele mai stu­dia­te plante me­dicinale, în unele ţări ea înlocuind me­di­­camentele de sinteză în afecţiuni cum ar fi cele di­ges­tive, hepatice sau cardiovasculare. Îna­in­te de a intra în detalii tera­peutice, să aflăm îm­preună câteva lucruri despre modul în care se prepară şi se administrează.

Anghinarea este o plantă ierboasă, cu tulpină sub­ţire şi dreaptă, care ajunge la maturitate la o înălţime de până la un metru şi jumătate. Are frunze mari, cres­tate, verde închis pe faţă şi cenuşii-albicioase pe dos, care se recoltează , în iunie, când planta în­floreşte. 

Florile sale seamănă cu cele ale ciulinilor de la noi, fiind roşii-violacee şi învelite în solzi căr­noşi. În ţara noastră, creşte doar cultivată, fiind plan­tată mai ales în sud, în judeţe cum ar fi: Ilfov, Ialomiţa, Teleor­man, Olt, Dolj sau Constanţa.