Acest titlu poate constitui o surprizã pentru mulți dintre aceia care sunt convinși că originea limbii noastre este un lucru clar și bine stabilit.
Totuși studiul atent al limbii române relevă o multitudine de situații neclare atât la nivel lexical cât și la nivel fonologic și morphologic; începând cu lexicul se constată că etimologia a sute și sute de rădăcini lexicale nu este bine stabilitã, ceea ce denotã multă ușurință și grabã în a stabili etimologia unui cuvânt.
În primul rând, cuvinte care de multe ori au fost împrumutate de limbile vecine din românã, au fost considerate, complet eronat, împrumuturi ale românei din aceste limbi.
În al doilea rând orice cuvânt din românã care are un echivalent în latină este considerat de origine latină, dar se ignorã în mod grosolan că atât TRACO-DACA, LATINA, SANSCRITA, GREACA, GOTICA ș.a.m.d., cu alte cuvinte toate limbile INDO-EUROPENE sunt de fapt descendente ale unei limbi mult mai vechi - indoeuropean comună- vorbitã cu mii de ani în urmă în Europa Centralã, pe teritoriul cuprins între Rhin și Don, cum am spus cu altã ocazie luând în studiu etimologia marilor cursuri de apă din aria indicatã mai sus.
Acestea fiind spuse pe scurt, nu trebuie sã mai constituie pentru nimeni o surprizã cã LIMBA DACĂ și LIMBA LATINĂ erau îndeaproape înrudite ca descendente ale limbii indoeuropene comune, iar asemănările se datorează, în primul rând, fondului comun și nu împrumuturilor.
LIMBA DACĂ, sau LIMBA PRISCĂ-LIMBA BĂTRÂNĂ sau LATINA VULGATA se vorbea cu multe mii de ani înainte de invazia romană, pe meleagurile geto-dace.
Româna modernã are multe asemãnãri cu vechea sanscritã cum are și cu latina, ori cu lituaniana sau cu vechea prusacã, dar asta nu înseamnã deloc cã aceste limbi s-ar trage una din alta, ci pur și simplu că au la origine o limbă comună.
De ce s-a ignorat și se ignorã în continuare acest fapt în mod atât de sistematic este de neînțeles.(fără acceptarea unei terorii a conspirației...reale!)
Studiul comparativ al limbilor indoeuropene a fãcut posibilã recontituirea a peste 5.000 de rădăcini lexicale ale indo-europenei comune.
Cercetarea atentã a peste 4.000 de rãdãcini lexicale românești în comparație cu alte limbi indoeuropene, împreunã cu o serie de legi fonologice constituie un volum de muncã uriaș, dar în același timp dă cercetãtorului marea satisfacție a lucrului bine fãcut, găsind în același timp o explicație logică, științifică multor date neelucidate și tot atâtor erori anterioare.
Trebuie precizat cã romanii nu au cucerit decât aproximativ 14% din actualul teritoriu de la nord de Dunăre unde se vorbește românește (Oltenia, Banatul și sud-estul Transilvaniei).
De asemenea, numeroasele rãscoale ale dacilor supuși, precum și invaziile dacilor liberi aliați cu goții s-au ținut lanț în teritoriile ocupate de romani, încât cu fiecare ocazie de acest gen, aceștia se gândeau serios sã abandoneze teritoriile de la nordul Dunării.
În aceastã situație de mare și perpetuă ostilitate între localnici și ocupanții legionari romani, este ușor de înțeles că supralicitatul proces de romanizare a fost destul de superficial, dacă nu chiar nul, în rândurile populației rurale, și precum bine se știe populația orașelor și armata au fost retrase odatã cu retragerea lui Aurelian.
Datã fiind aceastã situație nimeni nu a explicat convingãtor vreodatã cum acești ocupanți romani(pe un spațiu extrem de mic), ei înșiși adunați de prin toate colțurile Imperiului Roman au putut răspândi pe o razã de peste 1.000 de kilometri spre nord și spre rãsãrit o limbă pe care o cunoșteau puțin sau aproape deloc...
Singura explicație rãmâne aceea că populația, vorbind daco-româna, (limba priscă, limba bătrână sau limba latina vulgata), a fost și a rãmas acolo unde a fost înainte de invazia romana și unde se aflã și astăzi, din păcate uneori, în minoritate, alături de diferiți noi veniți de-a lungul timpurilor(secuii).
Aceste vechi teorii nu pot fi explicate logic și cu date științifice, cum nu poate fi explicatã etimologia a o mulțime de cuvinte românești cu același soi de teorii..
Am schițat aici câteva probleme-cheie care nu mai pot fi ignorate de nici un cercetãtor serios al originii poporului și limbii române.
(Prof. Mihai Vinereanu)
Comentarii
Trimiteți un comentariu