*OBÂRȘIA NEAMULUI NOSTRU*
Obârșia noastră este Cerul care a creat Pămîntul Geea și pe el s-a ridicat Omul, tot cu ajutorul Cerului.
*HIPERBOREO - În mitologia greacă hiperboreenii sau hiperboreii (în greacă: Ὑπερβόρεοι sau Ὑπερβόρειοι, în latină Hyperborei), erau un popor mitologic.
Chipul neamului nostru este Sfinxul din Bucegi.
Trunchiul nostru sunt Carpații, iar inima noastră este Transilvania. Sufletul nostru este Zamolse nemuritorul, iar vorba noastră este limba atlanților adusă prin vremuri până azi în limba pe care o vorbim îndeobște, limba dacoromânească, o limbă nemuritoare care a evoluat de la atlanți pînă azi.
Astfel, acum, noi vorbim limba evoluată de aproape treisprezece mii de ani, pe vechiul nostru pământ moștenit de la atlanți.
Noi suntem fii Cerului și ai Geei, ai Pămîntului.
Câtă vreme va fi Terra în sistemul solar.
De aceea suntem frați cu toate popoarele lumii care au fost și care sunt și vor mai fi. Numai că ele sunt frații noștri mai tineri…
Iar ei știu asta…
Numai noi nu mai știm toți și va trebui să știm, din nou, totul despre noi, despre lume, despre Univers, dar mai ales, de noi mai întâi.
*PELASGO - acest nume (în limba greacă: Πελασγοί, Pelasgoí, singular Πελασγός, Pelasgós) a fost folosit de unii autori antici greci atunci când se refereau la grupe de populație care au precedat pe eleni fiind anteriori lor în Grecia antică.
În general, se folosea pentru toți locuitorii autohtoni din jurul Mării Egee și a culturilor lor, înainte de apariția limbii grecești.
În timpul perioadei clasice, enclave sub această denumire au supraviețuit în mai multe locații din Grecia continentală, Creta și în alte regiuni din Marea Egee.
Populațiile de pelasgi vorbeau o limba (sau limbi) pe care grecii au identificat-o că nu era limba greacă, dar unii antici au descris pe pelasgi ca fiind tot greci, de unde se poate înțelege și că grecii erau urmașii pelasgilor.
De fapt istoricii elini spun că ei inșiși au venit de la nord de Dunăre în Attica!
O tradiție spune că o parte din Grecia a fost Pelasgiană înainte de a fi elenizată.
Nicolae Densușianu, îi asociază cu strămoșii preistorici ai geților și cu primii oameni care ar fi stăpînit actualele ținuturi ale țării.
*HIPERBOREO - În mitologia greacă hiperboreenii sau hiperboreii (în greacă: Ὑπερβόρεοι sau Ὑπερβόρειοι, în latină Hyperborei), erau un popor mitologic.
Grecii credeau că Boreas[3] (greacă: Βορέας), vântul nordului, a trăit în Tracia.
Prin urmare, Hiperboreea era o regiune nespecificată în ținuturile nordice dincolo de vântul de nord.
Țara hiperboreenilor, numită în greacă Hiperboreea (Ὑπερβορέα sau Ὑπερβορεία ) - „dincolo de Boreas” - era una perfectă, cu soarele strălucind douăzeci și patru de ore pe zi, iar pomii erau foarte roditori astfel încât produceau de două ori fructe pe an.
Sunt voci care susțin că au legătură cu popoarele care ar trăi sub pământ în Nord.
Strabon este însă categoric:
“Primii care au descris diferitele părți ale lumii spun că Hiperboreenii locuiau deasupra Pontului Euxin (Marea Neagră) și a Istrului (Dunărea)” (Goegrafia XI. 6,2)
Clement din Alexandria este de asemenea precis: el îl numește pe zeul dacilor, Zamolxis, “Hiperboreanul”. (Stromata, IV, 213)
Macrobiu vorbește despre “Regiunile udate de Don și Dunăre… pe care antichitatea le numea Hiperboreene.” (Comm. in Somnius Scipionis II. 7)
Marțial numește triumful lui Dioclețian asupra dacilor “Hiperboreus triumphus” (Ep. VIII. 78)
*VLAHII- Denumirea βλάχοι (vláhoi) în greacă, în limba română are forma Vlahi care după formarea statului modern român, devine denumirea preponderentă a aromânilor, meglenoromânilor și istroromânilor, pentru ai deosebi de Români. În domeniul istoriei, denumirile Wallachians, Walachen, Oláhok, Volohi, Valaques ș.a. sunt încă folosite de străini pentru a-i desemna pe Români îndeosebi înaintea apariției statului modern român (dar și după), în timp ce pentru romanicii sud-dunăreni, străinii folosesc alte denumiri (Vlachs, Aromunen sau Zinzaren – țințari(machedoni), Vláchok, Vlahii ș.a.). Termenul ”baalkan” în limbile vechi are sensul de ”dragon”- balaur. O parte din teritoriul României de astăzi se numea ”Baal-Hakia” (Valahia –Țara Balaurului), denumirea ”Dacia” derivînd de la ”Hakia”.
Vlahi a fost un termen folosit în Evul Mediu timpuriu ca un exonim de origine germanică (walh, mai tîrziu welsh) pentru toate popoarele romanice (și chiar unele celtice: Wales), inclusiv pentru populațiile romanice din răsăritul Europei și din Balcani, dar, în zilele noastre, este folosit în mod normal (în special de către greci) numai pentru aromâni, românii fiind numiți vlahi sau valahi numai în context istoric sau ca termen vag derogativ sau dacă este vorba de românii din Timoc, care vorbesc de asemeni dialectul dacoromân și anume un grai apropiat fie de cel din Mehedinți, fie cel din Banat.
Valaho- „Valahi” este, spun unii, un calc lingvistic pe care Academia Română nu-l numără printre cuvintele românești.
Acest „exonim” (adică o denumire străină dată de alte popoare și care nu ne-ar reprezenta: vlachs sau wallachians în engleză, Walachen în germană, oláh în maghiară, βλάχοι în greacă, воло́ хи în rusă, valaques în franceză, valacchi în italiană sau valacos în spaniolă) desemna populațiile din Europa Centrală și Răsăriteană, de o parte și de alta a Carpaților, Dunării și Prutului, anume românii, aromânii, meglenoromânii și istroromânii.
VA URMA
(DACOROMÂNISMUL)
Comentarii
Trimiteți un comentariu