-- LEGENDA PĂPĂDIEI --

--Legenda păpădiei--

  Demult, tare demult, când pământul era locuit de zei si de zeițe de o frumusețe rară, se spune că, pe o pajiste înflorită, Zeul Vântului de Sud a zărit, printre florile roșii, albe sau violete, o fată de o frumusețe nemaintalnită, cu un păr superb, galben si foarte lung. De frică sa nu sperie frumoasa creatură, Zeul Vântului de Sud nu s-a făcut observat de către aceasta, ci a suspinat privind-o în fiecare zi, neștiind cum să facă să fie împreuna pe vecie. Nu știa sărmanul zeu cum să facă să se împrietenească cu fata, dar spera că într-o bună zi îi va veni o idee și frumoasa va fi a lui pentru totdeauna. 

Vedeti voi, sărmanul zeu se îndragosti atât de tare de fată, încât nici măcar nu mai sufla nici peste văi, nici peste munți, nici peste ape… nu mai sufla deloc, stătea toată ziua si privea pe cea care-i furase, fără măcar sa știe, inima.

Într-o zi, Zeul văzu cu uimire că în locul fetei aparu o alta fată, urâtă si cu părul gri si ciufulit, o arătare care nu semana deloc cu frumoasa de care se îndrăgostise. 

Dinspre nord, Zeul Vântului de Sud simți bătaia puternică a fratelui sau, Zeul Vântului de Nord. Cu mâhnire, a întțles că nu fusese singurul care se îndragostise de fată, ci mai era si fratele său prins în mrejele aceleiași fete. De gelozie, ca sa nu fie nici a lui, nici a fratelui sau, Zeul Vântului de Nord suflase atat de puternic asupra fetei, încât o transformase în acea groaznică arătare.

Se spune ca acea frumoasă fata era păpădia, de o frumusețe rară atunci când este înflorită, dar urâtă atunci când i se usucă floarea și rămâne doar cu acel puf, atat de ușor luat de adierea vântului.

Beneficiile consumului de păpădie 

De la inceputul primaverii pana tarziu in toamna, dealurile si vaile noastre sunt pline de flori care fac din culoarea lor un adevarat spectacol in nuante de galben. Papadia, pe numele ei stiintific, Taraxum Officinale, nu este o planta pretentioasa, o gasim peste tot, fie deal, fie munte sau mal de iaz.

Dincolo de povestea zeilor indragostiti, papadia a fost folosita de catre oameni inca din Antichitate, pentru ameliorarea si cicatrizarea ranilor. Frunzele au fost folosite ca aliment inca din cele mai vechi timpuri. Radacina contine un principiu amar, luteina, tanin, vitaminele B, C, E, saruri minerale, dar si uleiuri esentiale. Odata cu evolutia tehnologiei, specialistii in analiza plantelor medicinale au descoperit in papadie un bun stimulent pentru functiile ficatului, ale rinichilor, splinei, fiind un bun regenerator al sangelui si un puternic tonic general al organismului.

Papadia are beneficii majore in tratarea gutei, a reumatismului, a eczemelor, a celulitei sau urticariilor. Salata de frunze de papadie este un adevarat remediu pentru persoanele care sufera de anemie sau afectiuni hepatice. Persoanele care sufera de boli ale ficatului pot consuma 3-4 cesti de infuzie de radacina sau frunze de papadie, preparata astfel: se fierb 50 g de radacina (sau frunze) intr-un litru de apa, timp de jumatate de ora, se lasa vasul acoperit 4 ore, apoi se consuma.

Extern, papadia se foloseste ca remediu impotriva hemoroizilor, facandu-se bai locale, cu infuzie de frunze, 50 g la un litru de apa. Infuzia preparata astfel este benefica si in cazul varicelor. Sucul proaspat de tulpina si frunze de papadie este un excelent remediu impotriva negilor.

In trecut, femeile foloseau sucul proaspat de papadie pentru a-si curata fata de pete, dar si pentru infrumusetare. Iata de ce papadia, planta atat de comuna si atat de intalnita, este, de fapt un ajutor uimitor in sanatate si frumusete