-- CEAHLĂUL - PEONUL MOLDAV --
Dincolo de măreția peisajului, menită să taie pur si simplu respirația privitorului, Ceahlăul a intrat si a rămas însă in istorie datorita misterelor care îl înconjoară.
Departe de a a egala prin înălțime alte piscuri din țară, masivul poate fi totuși văzut, in zile senine și în anumite condiții de luminozitate a soarelui, de pe țărmul ... Marii Negre, sau de pe malul la fel de îndepărtat al Nistrului.
La orele răsăritului, deasupra Ceahlăului se produc jocuri de lumini unice si inexplicabile. Localnicii vad deseori apariții misterioase pe cer si descoperă pe pășunile din jur cercuri perfect trasate, pe care le pun pe seama altor ființe din Univers.
Cei din vechime considerau muntele ca fiind sălaș al zeului Zalmoxis, iar cei de astăzi spun ca masivul este strabatut de cea mai puternica axa energetica a globului pamântesc.
Geograful antic grec, Strabon, povestea in scrierile sale despre muntele sfânt Kogaionon, unde trăia marele preot Zalmoxis, devenit, mai apoi, zeu suprem al dacilor locuitori pe acele meleaguri.
O legenda spune că Dochia, fiica lui Decebal , a ales drept loc de refugiu din calea romanilor același Ceahlău al zeului Zalmoxis.
Împresurată de ostile împăratului Traian, ea s-a rugat divinității și s-a prefăcut în stană de piatră.
Stânca Dochiei străjuiește si astăzi masivul, fiind considerată de unii cercetători ca fiind o creație a mâinii omenești, asemeni Sfinxului.
Marcus Valerius Martialis povesteste despre „muntele cel faimos din tara hyperboreenilor (identificați a fi stramoșii nostri daci –n.r.) unde zeii olimpici se legaseră cu jurământ în fața altarului cel mare să lupte contra giganților”.
La spusele sale se adaugă o legendă care circulă și azi printre localnicii de la poalele Ceahlăului și care istorisește că plaiurile acestuia au fost locuite cândva „de un neam de urieși, grozav de înalți și de tari, care au fost în cele din urmă înfrânti de urgia cerească”.
Mitul uriaşilor care au trăit pe Ceahlău este prezent și într-o povestire relatată în anul 1927 învăţătorului Gheorghe Baltă de către moş Grigore Răduţu, un localnic din comuna de la poalele muntelui.
„În ziua în care codrul îşi schimba faţa verde, ziua de Probajini (sărbătoarestrăveche pe care s-a suprapus cea creștină a Schimbării la Faţă. (6 august), asupra masivului s-au prăbuşit nori de zloată şi de gheaţă care au curmat orice viaţă de pe munte“.
Conform legendei, după ce s-au scurs torenţii de pe munte, oamenii au urcat pe munte să vadă ce s-a întâmplat cu cei doi uriaşi pe care nu-i mai vedeau.
„Într-un târziu au dat de ei turtiţi sub greutatea gheţii. Le-au zidit mormânt de piatră, acolo unde-i aflară.
În anul celălalt au venit iar oamenii, tot de Probajini, şi au adus o toacă pe care au înţepenit-o acolo sus, pe vârful cel mai înalt. Şi de atunci, în fiecare an, de ziua aceea, poporul de prin văi şi lunci, bărbaţi, femei şi copii, fac o slujbă în sobor, cinstind mormântul acelor uriaşi“, spune legenda.
Se spune că de atunci, turnului mai mare îi zice Toaca, iar celuilalt îi spune Panaghia.
Astazi, pe Ceahlaul zilelor noastre, una din frumusetile naturale admirata cu prisosință de turiști este locul numit Altarul lui Ghedeon, sau Piatra Lata a lui Ghedeon.
Numele străbun al Ceahlaului este Pion, sau Peon, cuvânt care provine spun unii din greaca veche, dar noi știm acum că este vorba de LIMBA PRISCĂ, LIMBA BĂTRÂNĂ sau LATINA VULGATA, limba străbunilor noștri pelasgii-geto-daci și care, in traducere, înseamnă „casa stâlpului” – cu referire la stâlpii de tip obelisc, pe care anticii îi ridicau ca locuri de închinare la zei.
Holograme ciudate si aparitii luminoase inexplicabile
Ceahlaul nu se ridica, nici pe departe, la altitudinea altor piscuri muntoase din România sau din țările vecine.
Cu toate acestea, în mod paradoxal, el este SINGURUL masiv care poate fi vazut de la sute de kilometri departare.
În anumite conditii atmosferice si de luminozitate solară, piscurile Ceahlăului se zăresc cu o deosebită claritate de pe țărmul... Marii Negre si de pe malurile Nistrului. Și invers, nu rareori, se poate zări de pe vârful Ceahlăului...întinderea Mării Negre.
Gheorghe Asachi scria despre acest fenomen încă din anul 1859: „Corabierul de pe Marea Neagră vede piscul cel înalt al acestui munte, de la Capul Mangaliei și pâna la Cetatea Alba.
Locuitorul de pe țărmul Nistrului vede soarele apunând dupa masa acestui munte, iar păstorul nomad, dupa ce si-a iernat turmele sale pe câmpiile Bugeacului, se intoarce catre casă având in vedere vârful Pionului, sau Ceahlăului”.
Acesta nu este, însă, singurul lucru uimitor care se leaga de existența masivului muntos.
Pe Ceahlau se petrec an de an, cu regularitate, două fenomene optice inexplicabile.
În prima decadă a lunii august, sub lumina răsăritului de soare, umbrele vârfurilor Toaca si Piatra Ciobanului formează, timp de peste o oră si jumătate, o... hologramă naturală imensă, având forma unei piramide perfecte.
Din acest motiv, fenomenul a fost denumit Umbra Piramidei.
Tot in aceeași perioadă a anului și tot la răsăritul soarelui, deasupra vârfului Toaca se produce un fenomen optic care dureaza doar câteva minute si pe care localnicii l-au numit, încă din vechime, Calea Cerului.
Practic, deasupra muntelui se formează un stâlp de o luminozitate intensă și stranie, care se pierde în imensitatea cerului si care este mărginit de doua benzi întunecate. Unii cercetatori ai respectivelor fenomene sunt de părere ca acestea se datorează faptului că prin Ceahlău, respectiv prin vârful Toaca, trece una din axele energetice ale globului pământesc.
Varful Toaca, o piramida cu baza patrata
La aceasta teorie trebuie adăugat că vârful Toaca reprezinta el însuși un mister. Acesta are aspectul unei piramide cu baza pătrată, figură considerata a se forma extrem de rar în mod natural.
Măsuratorile efectuate de specialisti au aratat ca laturile bazei au exact dublul lungimii piramidei lui Keops, din Egipt, iar unghiul pantelor este cu doar 10 grade mai mare decât cel al aceleiași piramide.
Acest lucru ar fi putut fi catalogat doar ca o simplă și întâmplătoare coincidență, dacă la numai 30 de kilometri distanță de Ceahlau nu ar fi fost descoperită celebra cultura Cucuteni, datând din perioada anilor 4.800 îHr. !!!
Printre vestigiile scoase la iveală s-au găsit nenumărate obiecte din ceramică, ce aveau imprimate proiecții în plan ale unor piramide cu baza pătrată și cu diagonalele perfect trasate.
În zilele noastre, localnicii din zona Ceahlăului sunt, frecvent, martori ai unor fenomene inexplicabile cu care deja s-au obișnuit.
Localnicii declară că văd deseori fâșii de lumină străbatând padurile Ceahlăului.
Calugării de la Schitul Durău fac afirmații asemănătoare, susținând că văd, în miez de noapte când se duc la rugăciune, ploi de luminițe albastre pogorându-se deasupra piscurilor muntelui.
Comentarii
Trimiteți un comentariu