-=- ISTORIA UITATA ~ RITUAL GETO-DACIC DE NEMURIRE -=-

                - ISTORIA UITATĂ - 
RITUAL GETO-DACIC DE NEMURIRE

Rezervaţia arheologică Sborianovo, Bulgaria, unică din punct de vedere al păstrării datinilor geto-dace, a dezvăluit un misterios ritual de nemurire.

Dausdava, Cetatea Lupilor cum o numea Ptolomeu şi după cum era trecută pe hărţile romanilor, se află lângă Sborianovo, Bulgaria şi datează din secolul IV î.C.

Cetatea Lupilor geţi

Conform arheologilor, a fost cetatea de scaun a conducătorilor geţilor odrişi. Complexul de sanctuare, Cetatea Lupilor şi reşedinţele regilor sunt înconjurate de 150 de morminte tumulare, situate între satele Zlatiniţa şi Malomirovo.

În camera mortuară a lui Dromihete se intră printr-o poartă „maramureşeană” din piatră.
Rezervaţia arheologică Sborianovo este unică din punct de vedere al păstrării datinilor şi simbolurilor sacre geto-dace din primul mileniu î.C., iar acest lucru se datorează influenţelor elene de decorare a mormintelor, în locul sobrietăţii arderii pe rug, care caracteriza ritualul de înmormântare mai înspre interiorul teritoriului geto-dac. 

Excepţie făcând „hora mortului”, acel obicei care i-a uimit pe istoricii antici, dar care nu reprezenta decât bucuria dobândirii nemuririi prin trecerea sufletului dincolo de sfera terestră. 
Un mormânt impresionant de la Sveştari, aflat sub protecţia UNESCO, se crede că este al renumitul rege get Dromihete, cel care i-a dat o lecţie de „strategie” trufaşului macedonean Lisimah.

Cele şapte căi spre nemurire

Ceea ce i-a uimit pe arheologii bulgari este complexul de piatră descoperit sub mormânt, constituit din şapte straturi de plăci rectangulare, cu rol sacru în ritualul getic de înmormântare, după cum crede Diana Georgova, de la Institutul Naţional de Arheologie din cadrul Academiei de Ştiinţe. 
„Posibil să fie un ritual legat de conceptul de nemurire al geţilor, atât de specific lor”, spune Georgova. 
Complexul se află sub camera mortuară a regelui, într-o încăpere destinată special aşezării acestor şapte straturi de plăci de piatră.

Cifra „7” în ritualurile preoţilor daci era foarte importantă şi avea legătură într-adevăr cu nemurirea. 
Amintim de cele 7 palmete de pe brăţările spiralate de aur, cu rol ritualic, care înfăţişau „pomul vieţii”. 
Şi în concepţia şamanică întâlnim copacul cosmic cu cele şapte braţe prin care se iese din spaţiul terestru. 
În credinţele populare româneşti, Raiul are şapte trepte sau şapte etape de purificare a sufletului, o împletire a crezurilor străvechi cu învăţămintele creştine. „7” este şi modulul numeric folosit la construirea sanctuarului mare de la Sarmizegetusa, care are 30 de formaţiuni a câte 7 stâlpi. 
Cerul este împărţit în 7 straturi, omul are 7 puncte energetice, chakrele potrivit mai multor credinţe.

Mormântul regelui Dromihete

Mormântul de la Sveshtari, la 84 de kilometri de Silistra, reprezintă un monument unic al arhitecturii funerare getice, iar importanța sa este cu atât mai mare de când arheologii bulgari au avansat ipoteza că aici ar fi fost depuse oasele parțial calcinate ale renumitului rege Dromihete, conducatorul de la anul 300 î.Hr. al unor triburi getice care își aveau centrul în Cetatea Soarelui, Helis după cum o numeau grecii.

Relatările istoricilor povestesc despre remarcabila diplomație a acestui lider militar, datorită căruia multe dintre cetățile cucerite de macedoneni au fost returnate proprietarilor de drept. 
Printre țintele macedonenilor se numarau și triburile getice aflate la vremea respectivă sub conducerea lui Dromihete. 
Lisimah, urmașul la tron al lui Alexandru cel Mare, a purces să le cucerească. 
Deși inferiori din punct de vedere numeric, geții foloseau un truc devenit peste timp strategie: pustiirea terenurilor pe care inamicii avansau, pentru a epuiza trupele înainte de confruntare. 
Într-unul dintre aceste episoade, însuși fiul lui Lisimah, Agatocles, avea să fie luat prizonier. 
Pentru a fi sigur că armata macedoneana o va lua pe traseul „otrăvit”, Dromihete l-a trimis pe aliatul său, getul odris Seutes, să câștige încrederea lui Lisimah.

Acesta îi rătăcește pe macedoneni prin locuri grele de umblat, fără surse de alimente și fără apă, pentru că Seutes îi avertizase din „prietenie” că apa e ortavită. Istovită, armata macedoneană a sfârșit prin a fi înconjurată și capturată de geții lui Dromihete și dusă la Helis, cetatea de scaun. 
Deși acesta reprezenta o pradă importantă de război, Dromihete, strateg cu planuri pe termen lung, l-a eliberat și l-a încărcat cu daruri, iar Lisimah i-a dat fata de soție.

Roșu, galben și albastru – în emblema regilor geți

Mărimea mormântului arată importanța deosebită acordată acestui înțelept conducător, fiind cea mai impresionantă movilă din cele 26 care se întind pe doi kilometri: 7,5 metri în lungime, o lățime a fațadei de 6,5 metri și o înălțime interioară de 4,45 metri. Construcţia se remarcă prin cupolă, stil atribuit de istorici vechilor masageţi. 
Decorațiunile interioare reprezintă motive religioase de origine getică. 
Bucraniul este poate cel mai vechi simbol al puterii, întâlnit încă de la Tărtăria. 
Floarea cu patru petale este cunoscută ca simbol regal, aflat pe scutul lui Decebal de pe Columna lui Traian de la Roma. 
Meşterii de monumente funerare foloseau acest simbol obișnuind să scrie sub el „rex” pâna prin anii 1800. Dar niciodată nu s-a știut ce culori erau folosite, până la “Mormântul regal” de la Sveshtari: roşu, galben şi albastru! 
Exact cum aveau să le folosească mai târziu meșterii Cosmati, tot de origine geto-dacă, cei care au făcut celebrul mozaic din Westminster Abbey pentru ritualul de incoronare al regilor britanici.

Și tot pentru a „tivui” marginea Universului, care desparte lumea terestră de cea cosmică. 
Frizele cupolei din registrul cel mai de sus formează un vârtej al carelor, ca și când astfel ar fi ieșit din viața terestră marele rege. 

Camera mortuară principală este străjuită de patru coloane dorice și una în stil corintian ce susțin o friză. Între acestea sunt cuprinse reliefurile a zece cariatide, reprezentate cu mâinile ridicate deasupra capetelor, jumătate femei și jumătate plante. Ornamentele din camerele mortuare ale regelui și soției nu sunt finalizate, lăsând loc ipotezei că cei cărora le era destinat mormântul decedaseră în mod neprevăzut.

Atât friza, cât şi decorațiunile interioare sunt unice surse ce arată cum se trăia la curtea unui rege get, e adevărat, influenţat de fastul grec, dar respectând veşmântul tradiţional al geţilor. 
Demn de remarcat că la acea vreme femeile gete purtau şorţuri cu pieptar peste rochiile din pânză topită, albe, cu cusături pe margini. 
O ușă din piatră masivă, cu ornamente perpetuate în meșteșugul portilor maramureșene și a stâlpilor de înmormântare, ascunde camera regelui defunct, sub care se află acel misterios complex de șapte straturi de piatră, căruia nu i s-a găsit altă explicație decât că ar avea legătură cu credința în nemurire. Din nefericire, obiectele din metale prețioase au fost furate încă din antichitate.