-=- LĂMURIREA ZILEI...-=-

Venirea Papei în România a avut ca scop beatificarea a șapte episcopi greco-catolici ROMÂNI, schingiuiți în temnițele comuniste pentru că au refuzat să renunțe la credința lor. 

Cine sunt cei șapte martiri:

 >>Vasile Aftenie (1899-1950), episcop vicar general pentru București și Vechiul Regat, a murit la 10 mai 1950 în închisoarea Văcărești, la 51 de ani. A fost torturat. 

>>Valeriu Traian Frențiu (1875-1952), episcop de Oradea, a murit la 11 iulie 1952, la închisoarea din Sighet, la vârsta de 77 de ani. 

>>Ioan Suciu (1907-1953), Administrator Apostolic al Mitropoliei Blajului, a murit de foame, în lipsa tratamentelor medicale, la 27 iunie 1953, la închisoarea din Sighet, la vârsta de 46 de ani. 

 >>Tit Liviu Chinezu (1904-1955), fost protopop greco-catolic al Bucureștilor, consacrat episcop în 1949, în clandestinitate în lagărul de la Căldărușanu, a murit la 15 ianuarie 1955 în închisoarea din Sighet, fiind bolnav și lipsit de orice tratament medical. Avea de 51 de ani.  

>>Ioan Bălan (1880-1959), episcop de Lugoj, a murit la 4 august 1959, la 79 de ani, la Mănăstirea ortodoxă Ciorogârla, unde fusese închis cu domiciliu obligatoriu după ce a supraviețuit închisorii din Sighet. 

 >>Alexandru Rusu (1884-1963), episcop de Maramureș, a murit la 9 mai 1963, în închisoarea din Gherla. A frost condamnat pe viaţă în 1957 pentru „instigare și înaltă trădare” după ce fusese eliberat de la Sighet în 1955 și închis în Mănăstirile ortodoxe Curtea de Argeș, Ciorogârla și Coco. A înfruntat atât ocupația horthystă, cât și pe cea bolșevică. 

>>Iuliu Hossu (1885-1970), episcopul de Cluj-Gherla care a citit Rezoluţia de la Alba Iulia din 1918, a supravieţuit închisorii din Sighet. A fost, până la sfârșitul vieţii, închis cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea ortodoxă Căldărușani. A fost înălțat cardinal în 1969, în secret (in pectore); a murit la 28 mai 1970

 DAR, ca să respectăm ISTORIA ADEVĂRATĂ, oare CINE AU FOST cei care i-au arestat, judecat, condamnat, închis, torturat!?...

Iată care era IDENTITATEA LOR ADEVĂRATĂ:  


Ministerul de Interne era condus atunci de 
TEOHARI GEORGESCU, evreu pe numele adevărat 
BURĂH TESCOVICI; 

Directorul General al Securităţii Poporului: general locotenent GHEORGHE PINTILIE, pe numele adevărat BODNARENCO PANTELEI, zis „PANTIUŞA”, evreu cu cetăţenie sovietică; 

Subdirector: g-ral mr. ALEXANDRU NICOLSCHI, evreu, cu numele adevărat BORIS GRUNBERG; 

Subdirector, g-ral mr. VLADIMIR MAZURU, evreu polonez; 

Director al Secretariatului: mr. WILHELM EINHORN, şi el evreu; 

La Direcţia a V-a a Securităţii, unde se prelucrau „demascările”, se aflau: 

Director: col. MIHAI DULGHERU, numele adevărat fiind MIŞA DULBERGER, evreu comunist care a emigrat în Israel; 

Şef de serviciu: cpt. MATUŞEI ANDRIESCU, numele adevărat fiind MATUSEVICI NATHAN – evreu, anchetator între 1946-1962; 

Director adjunct: ARITONOVICI SAMUEL (semna ANTONIU SAMI) – evreu, anchetator între 1948-1952, a emigrat în Israel; 

RĂZVAN SERGIU – evreu, anchetator între 1948-1952; a emigrat în Israel; 

NEIDMAN GINGOL – evreu, emigrat în SUA; 

SIMON JAQUES – evreu, emigrat în Israel; 

RUSU MIRCEA, anchetator între 1948-1956; a emigrat în SUA; 

DAVIDOVICI LEON (MUREŞAN) – anchetator între 1948-1956; a emigrat în SUA; 

FRANCO SANDU – evreu, anchetator între 1948-1956, a emigrat în Israel; 

LEON BARBU – evreu comunist, anchetator între 1948-1956; 

MARCOVICI TEDY (MICLE) – evreu, anchetator între 1948-1956; a emigrat în Israel; 

MAHLER WILLIAM – evreu, anchetator între 1952-1956; a emigrat în Israel.