-=- CODRUL MAI ESTE FRATE CU ROMÂNUL?!...(Dacia Edenică) -=-

Există o binecunoscută zicătoare, una de prin cele mai vechi și mai adânci înţelesuri ale limbii române: 
             „Codru-i frate cu românul.”

                    Oare mai este valabilă astăzi?!

Cain a zis către Abel, fratele său: „Să ieşim la câmp!" 

Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a omorât.
Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: „Unde este Abel, fratele tău?" 

Iar el a răspuns: „Nu ştiu! Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?"
Şi a zis Domnul: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ. 

Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. 

Când vei lucra pământul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie; zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ".
Şi a zis Cain către Domnul Dumnezeu: „Pedeapsa mea este mai mare decât aş putea-o purta. De mă izgoneşti acum din pământul acesta, mă voi ascunde de la faţa Ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe pământ, şi oricine mă va întâlni, mă va ucide".
(Facerea 4,8-14)

Aţi citit teribilul pasaj din Sfânta Scriptură, mai pe deasupra, pentru că-l ştiţi, nu avea ceva inedit care să vă reţină, să vă atragă atenţia. 

Dar ia recitiţi-l prin următoarea grilă.
Există o binecunoscută zicătoare, una de prin cele mai adânci înţelesuri ale limbii române: „Codru-i frate cu românul”.
Aşadar, au fost doi fraţi: codrul şi românul. 

Dar unul din ei l-a omorât pe celălalt, pe cel care-i fusese încântare la bine şi adăpost la greu, pe cel care-l ocrotise să vieţuiască mii şi mii de ani.

Deci recitiţi acum referatul biblic înlocuind pe Cain cu românul şi pe Abel cu codrul.

Ne curtemurăm...

Încercăm să ne dezvinovăţim: Nu noi l-am ucis. Alţii ni l-au ucis. Şi pe noi ne revoltă această enormă crimă care ne ameninţă existenţa noastră ca neam.
E scuza lui Cain: „ Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?"
Da, trebuia să fii! 

Indiferenţa, inacţiunea, ștampilele puse de ai tăi pe contracte criminale, toate acestea te fac părtaş la crimă. 

Şi ai ajuns, Române,  fugar pe pământ...
                                                 (DACIA EDENICĂ)